Organizarea sistemului de gestiune bugetara a intrprinderii

Organizarea sistemului de gestiune bugetara a intrprinderii

Sistemul bugetar este un sistem de control al gestiunii aparut ulterior crizei din anii 1929 in Statele Unite ale Americii. Este un sistem alcatuit din diferite programe de actiune sau bugete elaborate in termeni cantitativi, valori si durate.

Bugetul este definit ca fiind o previziune exprimata in cifre, a unui program bine determinat si intocmit, pornind de la o baza anuala; in definitie s-ar putea adauga ca  programul este precizat pentru primul an, sau face parte dintr-un plan, pe termen mijlociu sau lung si este insotit de modalitatile de control al executarii sale.

In mod practic, bugetul se materializeaza prin incredintarea unor persoane de incredere a responsabilitatii unor obiective si atributii precise, exprimate letric si cifric, impreuna cu o serie de date si informatii rezultate din documente, proiecte, previziuni si atitudini voluntariste.

Dupa tipul centrului de responsabilitate, obiectivele prevazute sunt exprimate diferit, astfel:

Obiective de achizitii, vanzari, volume de produse, feluri de servicii, profituri;

Normative de costuri;

Norme de rentabilitate a capitalurilor investite etc.

Pe langa obiective, sunt prevazute mijloacele de realizare, cu referire la personal, calificare, echipamente, spatii de lucru, finantare, trezorerie etc.

Metoda fiind generala, bugetele pot fi elaborate numai in conditiile definirii clare a functiilor si responsabilitatilor precum si a unei informatii financiare precise si de inalta calitate. Pe un alt plan, mai larg, gestiunea bugetara se inscrie in procesele de planificare sub forma strategiei, a actiunilor ce se cer a fi intreprinse in vederea realizarii obiectivelor, a etapelor ce trebuie parcurse, a resurselor ce trebuie repartizate la diferite niveluri etc.

Gestiunea bugetara face parte din cadrul cuprinzator al planificarii strategice, al proceselor de planificare financiara, sub forma actiunilor ce se cer a fi implinite in vederea realizarii obiectivelor, a depasirii etapelor programate, a repartizarii resurselor necesare acoperirii cerintelor etc.

Fayol[2] a fost primul care a subliniat insemnatatea proceselor planificarii financiare; el a asezat previziunea in fruntea a cinci percepte de administrare generala a intreprinderii. Intre cele doua razboaie mondiale ale secolului trecut, marile companii au elaborat din ce in ce mai mult, planuri si programe de actiune pe termen scurt. A trebuit sa se astepte inceputul anilor cincizeci pentru a fi acceptat cu adevarat conceptul de planificare globala. Au urmat anii cand intreprinderile au integrat durata in activitatea manageriala. Mediul economic al urmatorilor treizeci de ani a permis anticiparea.

Incepand din anii 70 orizontul economic a devenit mai usor de inteles.  Intreprinderile au trebuit sa faca fata probei flexibilitatii si sa se adapteze noilor piete in curs de mondializare. In anii de criza ai deceniilor 8 si 9, intreprinderile nu au incetat sa-si mobilizeze la maximum competentele interne si resursele umane. Proiectul "intreprindere" implica reunirea actorilor intr-un ansamblu unitar. De aici, numai un pas a despartit concentrarea energiilor ansamblului catre un obiectiv comun, precum si spre indeplinirea deciziilor strategice adoptate la varf. Turbulentele sfarsitului de secol au indus o modificare a combinarilor productive din piata mondiala si a impus intreprinderilor sa-si schiteze scenarii diferite. Viitorul previzibil era multiplu dar lipsit de certitudini. Intreprinderea a trecut la elaborarea planurilor/programelor de activitate pe termen scurt si mijlociu, cu scopul evaluarii volumului activitatii si al rentabilitatii investitiilor angajate.