Piata

PIATA

Piata reprezinta un sistem in cadrul caruia se realizeaza vanzarea-cumpararea produselor si serviciilor intre agenti economici, persoane fizice sau juridice, denumiti producatori sau furnizori si consumatori (cumparatori sau utilizatori finali), fie direct, fie prin intermediari.

O economie cu o piata concurentiala poate fi considerata normala daca este caracterizata prin urmatoarele elemente structurale si mecanisme de reglare[1]:

. pluralismul formelor de proprietate, ponderea sa fie detinuta de cea particulara;

. economie descentralizata;

. interesul personal si raporturile de piata bilaterale reprezinta baza activitatii economice;

. piata concurentiala este reglementatorul principal al activitatii economice lucru posibil in masura in care:

- exista un sistem de piete in care se confrunta deschis cererea si oferta de bunuri specifice, determinand niveluri si evolutii adecvate ale preturilor;

- este realizat un sistem de comunicare intre componentele sistemului de piete, astfel ca situatia specifica pe o anumita piata sa determine reactii adecvate si la momentul oportun pe celelalte:

formarea libera a preturilor prin negocieri intre vanzatori si cumparatori;

concurenta loiala;

existenta unui sistem financiar-bancar ramificat;

structura tehnico-economica moderna (factori de productie, nivel calitativ, mod de combinare etc.);

statul vegheaza la respectarea regulilor pietei;

actiunile agentilor economici au la baza mentalitati, atitudini si comportamente specifice.

Standardele Internationale de Raportare Financiara definesc piata activa in felul urmator: "O piata in cadrul careia sunt indeplinite urmatoarele conditii:

elementele comercializate pe piata sunt omogene;

se pot gasi in orice moment cumparatori si vanzatori;

preturile sunt accesibile publicului"[2]

In economiile contemporane piata este institutia centrala, in jurul careia graviteaza intreaga viata economica[3]. In cadrul unei economii, piata imbraca diferite forme. Aceste forme se diferentiaza prin numarul si marimea furnizorilor si beneficiarilor (clientilor), tipurile de bunuri si servicii supuse procesului de comercializare (desfacere), localizarea pietei etc. Ca urmare tipurile de piata pot fi grupate in functie de diferite criterii, astfel :

a) dupa bunurile care formeaza obiectul tranzactiilor de piata (piata de capital, piata bunurilor si serviciilor de consum, piata muncii, piata activelor financiare, piata monetara, piata valutara, piata resurselor naturale, piata produselor cultural-artistice, piata informatiilor);

b) in functie de spatiul economic de provenienta al agentilor cererii si ofertei, precum si de influenta pe care acestia o exercita asupra activitatii economice (piata locala, piata regionala sau zonala, piata nationala, piata mondiala);

c) in functie de starea obiectelor supuse tranzactiilor (piata reala, piata fictiva - bursa);

d) dupa volumul tranzactiilor care se deruleaza (piete dispersate, descentralizate, cunoscute sub denumirea de piete de detail, in care bunuri de un anumit fel se vand in partide mici unor cumparatori individuali);

e) in functie de raportul dintre cererea si oferta bunului ce face obiectul tranzactiilor (piata vanzatorului, cand cererea este mai mare decat oferta; piata cumparatorului; cand cererea este mai mica decat oferta; piata echilibrata cand cererea este egala cu oferta);

f) dupa modul de acces pe piata (piete libere, piete reglementate, in care agentii cererii si mai ales cei ai ofertei au acces doar daca indeplinesc anumite conditii);

g) in functie de gradul de informare a agentilor economici (piete transparente, piete opace);

h) dupa capacitatea pietei de a reactiona la schimburile din economie (piete fluide, piete rigide);

i) in raport cu respectarea normelor de derulare a tranzactiilor comerciale, a cutumelor, in general a legislatiei (cu concurenta loiala, cu concurenta neloiala);

j) dupa modul cum functioneaza si cum sunt studiate (piete cu concurenta pura, perfecta; piete reale, cu concurenta imperfecta; piete de monopol);

k) in raport cu factorul timp (piete in tranzactionare imediata si piete cu tranzactionare la o data convenita);

l) in functie de procesele care ar putea avea loc (piata efectiva si piata potentiala);

m) in raport cu numarul participantilor si cu forta economica a acestora (piete atomizate cu agenti numerosi dar cu forta economica redusa si piete molecularizate, cu agenti mai putini dar cu o forta economica ridicata).

In literatura de specialitate s-a publicat o incercare de elaborare a unei structuri a pietelor care sa scoata in relief diferentierea acestora in functie de numarul de ofertanti si de cumparatori:

Sursa: wikipedia

Figura nr. 1.2. Gruparea pietelor reale in functie de numarul participantilor si forta lor economica

"Piata reprezinta terenul valorificarii activitatii unui cerc larg si eterogen de intreprinderi; fiecare entitate urmareste sa ocupe o anumita pozitie in ansamblul pietei, care sa-i asigure realizarea eficienta a produselor (serviciilor) oferite spre vanzare."[5] Succesul firmelor in piata se datoreaza in special insusirii produselor si serviciilor de a raspunde nevoilor consumatorilor. Consideram ca acest succes se datoreaza unor factori pe care managementul firmei ii are in vedere la elaborarea planului de afaceri:

- inovarea (crearea de noi produse si tehnologii);

- integrarea in amonte si aval;

- o productivitate crescuta prin valorificarea progreselor I.T., retehnolo-gizarii, redotarii, modernizarii;

- calitate;

- preturi scazute, competitive;

- noi moduri de prezentare a produselor si serviciilor;

- un marketing modern;

- o distributie mai buna prin folosirea celor mai adecvate canale de distributie;

- acordarea unor bonusuri, rabaturi si a altor facilitati etc.

Concurenta din pietele comerciale va conduce in mod cert la delimitarea performantelor firmelor bine conduse de celelalte, avand in vedere ca managementul eficient evidentiaza  diferenta. Actuala configuratie a relatiilor economice internationale releva faptul ca firmele industriale romanesti trebuie sa intre in competitie cu grupuri mondiale polivalente, mai ales dupa aderarea la Uniunea Europeana. Sunt pregatite intreprinderile romanesti pentru acest pas? Iata o intrebare la care raspunsurile nu sunt foarte clare. Multi specialisti in economie, desi nu o spun foarte direct, din recomandarile pe care le fac firmelor romanesti, rezulta slaba pregatire a acestora pentru participarea la "Piata unica". In cadrul acestor recomandari, cel mai des intalnim necesitatea schimbarilor de ordin organizatoric, tehnologic, conceptual si social, elemente de baza in ce priveste competitivitatea prezenta si viitoare a intreprinderii. In acelasi timp este nevoie stringenta de un sistem informational bine pus la punct, rolul si importanta informatiei fiind bine cunoscute in competitia dintre firmele secolului XXI. "Functionarea intreprinderilor romanesti in mod eficient pe piata internationala necesita punerea in aplicare a unui bun sistem informational, care printre alte functiuni sa ii permita cunoasterea activitatii in orice moment a celorlalte intreprinderi concurente pentru ca, in functie de situatia existenta, sa poata reactiona in mod prompt sau adopta cele mai potrivite masuri, supraveghind in permanenta jocul european sau mondial al concurentilor existenti sau potentiali."

Managementului firmei i se solicita sa studieze si sa analizeze permanent piata, produsele firmelor concurente, furnizorii, cererea, oferta, fluxul clientilor, cerintele si dorinta acestora. De asemenea, este necesar sa fie studiat segmentul de piata pe care actioneaza pentru a afla daca detine un avantaj competitiv si care este acela. Odata ce firma a studiat aceste fenomene si a identificat toate oportunitatile, poate sa gaseasca mai usor modalitatile cele mai eficiente pentru a-si mentine sau creste segmentul de piata. Prin analiza care o efectueaza "se explica natura concurentei pe fiecare afacere. Se pun in evidenta care sunt diferentele fata de competitori si care sunt cheile de succes. Diferentele apar in legatura cu o serie de elemente cum ar fi: calitatea produselor, pretul, aspectul produsului, service-ul, logistica, termenul de livrare, marca de fabrica etc. Se analizeaza si strategiile pe care competitorii le adopta in afacerea in cauza. Se pun in evidenta avantajele economice pe care le urmaresc competitorii: valoare adaugata mare, costuri de livrare mici, segmente noi de piata. Se are in vedere faptul ca unii competitori vizeaza cresterea volumului vanzarilor prin micsorarea preturilor si implicit a rentabilitatii."[7]

Analiza mediului concurential se realizeaza in scopul pozitionarii corecte a firmei in raport cu ceilalti competitori din piata. Cu cat aceasta analiza este mai reala si mai detaliata, cu atat managementul poate avea la dispozitie elementele necesare mentinerii nivelului la care se afla in piata sau va gasi caile si modalitatile de a creste acest nivel.

Aceasta depinde de cultura de intreprindere, de nivelul de pregatire a echipei manageriale si de informatiile pe care va reusi sa le obtina in legatura cu concurenta.

In concluzie, mentinerea produselor firmei in piata, patrunderea pe noi piete sau crearea avantajului competitiv, se pot dobandi prin folosirea metodelor moderne puse la dispozitie de analiza mediului concurential, de metodele de studiere a pietei, de valorificarea eficienta a surselor de informare si de folosirea rezultatelor obtinute prin aplicarea sistemelor moderne de analiza.