Relationarea factorilor din mediul scolar in vederea dezvoltarii creativitatii elevilor

RELATIONAREA FACTORILOR DIN MEDIUL SCOLAR IN VEDEREA DEZVOLTARII CREATIVITATII ELEVILOR

Exista o serie de factori care sunt considerati responsabili de dezvoltarea creativitatii elevilor in cadrul sistemului educational contemporan. Acesti factori se grupeaza in jurul tuturor componentelor procesului de invatamant, cu accente diferite, in functie de autor, pe unul sau altul dintre acestea. Ana Stoica identifica doua cai complementare pentru educarea creativitatii in scoala si anume, conduita creativa a profesorului si atitudinea profesorului fata de creativitatea elevilor (Ana Stoica, 1983) . Alti autori pun accent pe metodele si procedeele specifice care sa activizeze elevul sau pe crearea unui climat favorabil manifestarii creativitatii (Victor Oprescu, 1989 ; Gr. Nicola, 1981) .

a) Unul dintre principalii factori ai dezvoltarii creativitatii in scoala il constituie modalitatea in care sunt structurate finalitatile invatamantului actual. Acesta trebuie sa isi propuna dezvoltarea gandirii creatoare a elevilor. Cultivarea imaginatiei nu trebuie sa apara printre scopurile secundare, ci sa constituie o prioritate. In acest sens, idealul educational actual doreste sa realizeze dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si CREATIVE. Scoala are rolul decisiv in depistarea, formarea si manifestarea aptitudinilor creatoare.

b) Obiectivele se reflecta in continutul invatamantului, in planurile si programele de invatamant. Unii autori considera ca in vederea dezvoltarii creativitatii in scoala, pedagogia trebuie sa sustina necesitatea culturii generale cel putin in gimnaziu si in liceu ( chiar si in facultati, pe langa disciplinele de specialitate, se prevad si altele necesare largirii orizontului cultural: filozofie, sociologie, psihologia muncii, stiinte politice s.a.). Programele trebuie sa prevada si lectii speciale in vederea cultivarii ingeniozitatii (A. Cosmovici). In acest sens au aparut o serie de culegeri de exercitii creative care se pretind mai mult sau mai putin explicit a fi manuale de creativitate (cea mai recenta este "Creativitatea-curs rapid, 150 de tehnici si exercitii", Brian Clegg, Paul Birch, Editura Polirom, Iasi, 2003).

c) Unii autori (Torrance, Miel s.a.) pledeaza pentru o reconsiderare radicala a rolului profesorului. Obiceiul de a transmite in permanenta informatii si de a solicita reproducerea lor este considerat ineficient, perimat. De aceea profesorul trebuie sa renunte la a oferi un flux permanent de cunostinte, sa renunte la rolul de sursa directa de informatie, devenind mediator intre copil si lumea inconjuratoare. In acest sens, el trebuie sa ofere copilului cat mai multe prilejuri de contact direct cu realitatea, sa inlesneasca dobandirea unor experiente proprii, profesorul avand in acelasi timp rolul de a-l sprijini in sistematizarea acestei experiente, in structurarea ei corecta, in invingerea dificultatilor care stau in calea dezvoltarii lor. Un astfel de profesor putem spune ca este un profesor creativ care ofera "invatarea autoinitiata, (), care ii indeamna pe copii sa caute noi conexiuni intre date, sa asocieze, sa-si imagineze, sa gaseasca solutii la probleme, sa faca presupuneri nesabuite, sa emita idei, sa perfectioneze ideile altora si sa orienteze aceste idei in directii noi. Profesorul creativ permite elevilor sa-si asume riscuri intelectuale, sa speculeze pe baza informatiilor neconcludente, sa sondeze relatiile structurale si spatiile dintre lucruri". (Ralph Hallman). Profesorul creativ stie cum sa foloseasca intrebarile. Fiecare act creativ incepe cu intrebari, dar acestea trebuie sa fie deschise, sa aiba sens, sa nu aiba raspunsuri predeterminate si in special sa fie intrebari care sa nu reclame o expunere a faptelor. Intrebarea operationala provoaca conduita creatoare, pentru ca ea duce la explorare, dezvolta curiozitatea si stimuleaza tendintele implicate in acestea. Predarea ca un proces creativ presupune ca profesorul sa medieze intre elev si lumea pe care il inconjoara. A media, precizeaza Alice Miel, inseamna a fi un instrument al unei alte persoane cand acesta isi experimenteaza mediul sau isi cauta sensuri.

d) un rol important in evolutia copiilor pe o traiectorie creatoare este atribuit de numerosi autori (A, Miel, R. Mooney, R.C. Rogers s.a.), climatului in care se desfatoara educatia, expresie a atitudinii pe care profesorul o adopta fata de elevii sai. In timp ce atmosfera rigida, procedeele stereotipe, dezaprobarea incercarilor personale anihileaza dezvoltarea creativitatii copiilor, climatul deschis, nonconformist ii descatuseaza, inlaturand, dupa J. Arnold, blocajele de natura emotiva, culturala sau perceptuala. Nu este deloc indicata pozitia autoritara a profesorului ce poate provoca blocaje afective ( elevii nu indraznesc sa puna intrebari, se tem de esec, de ironii). Militarea pentru un climat deschis nu trebuie sa duca la ideea gresita ca s-ar milita pentru activitati anarhice, lipsite de disciplina. Torrance atrage atentia ca atmosfera favorabila creativitatii nu trebuie conceputa ca o incercare de "laissez faire" in care este permis orice, ci ca un mediu ambiant organizat cu abilitate; este vorba despre o atmosfera descatusata de conformism, nu insa si de conducere, eliberata de stereotipii, dar nu si de ordine si logica; este vorba doar despre un climat care genereaza receptivitate fata de tot ce reprezinta experienta noua si dorinta de activitate. Climatul propice dezvoltarii creativitatii este deci unul democratic, destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazeaza pe constrangere, pe frica, ci pe competenta sa profesionala, pe obiectivitatea si tinuta sa ireprosabila. Scolarii trebuie sa-si poata manifesta in voie curiozitatea, spontaneitatea. Sa fie ceva firesc ca o idee originala, mai deosebita sa atraga o recompensa, chiar daca prin ea nu s-a putut solutiona chestiunea in discutie (A. Cosmovici) .

Privitor la educarea creativitatii in scoala s-au conturat mai multe directii dintre care: activitatea creatoare poate fi dirijata direct, prin algoritmi care descriu procedeele rezolvarilor creative si care faciliteaza dezvoltarea aptitudinilor de creatie ale elevilor, dar si indirect, prin asigurarea conditiilor care o faciliteaza, a acelei ambiante care sa favorizeze descoperirea, manifestarea si dezvoltarea elementelor creatoare. In aceasta idee, J.D. Ferebee face profesorului urmatoarele recomandari :

sa creeze o atmosfera de receptibitate a educatorului fata de eleviisai;

sa-i elibereze pe cei timizi de temerile lor, iar pe cei "imbuibati" de carte de rezervele lor ;

sa-i stimuleze pe cei comozi si sa aprofundeze cunostintele celor superficiali ;

sa-i convinga pe elevi ca orice efort, chiar daca se sondeaza cu un rezultat neinsemnat, procura suficienta satisfactie pentru a merita sa se reia incercarea ;

sa stie sa intrerupa temporar activitatea atunci cand aceasta nu-i mai atrage pe elevi ;

sa intretina mereu la elevi dorinta vie de activitate creatoare .

In literatura de specialitate se disting trei grupe de conditii de climat care favorizeaza potentialul creativ intr-un colectiv de elevi :

elevii trebuie indrumati ca in abordarea problemelor sa foloseasca un set de intrebari generatoare de informatii; eficiente s-au dovedit a fi cele care vizeaza posibilitatile de simplificare a problemei, schimbarea atributelor sau valorilor, reorganizarea partilor, invocarea de analogii ;

elevii trebuie invatati sa invinga barierele productiei creative (dificultati in delimitarea problemelor, generalizarea problemelor si definirea termenilor, utilizarea mai multor sensuri in cercetare, sesizarea de relatii indepartate, investigarea faptelor evidente, distingerea cauzei de efect, conformismul, supraevaluarea competitiei sau cooperarii, prea multa incredere in ratiune si logica, tendinta de a urmari principii frenatoare, increderea totala in statistici, prea multe sau prea putine cunostinte in domeniu; teama de a gresi, teama de apreciere a colegilor, dorinta de a rezolva repede si altele ;

folosirea unor exercitii a caror rezolvare sa educe la elevi incredrea ca fiecare dintre ei poseda capacitatea de a fi creativ, ca aceasta se poate dezvolta prin insutirea de noi tehnici de gandire si invingerea barierelor frenatoare. De aceea este necesar formarea unui climat favorabil unei conlucrari fructuoase intre profesor si elevi, climat caracterizat printr-o tonalitate afectiva-pozitiva, de exigenta si de intelegere, de responsabilitate. Nu mai putin importanta este stimularea tendintei acestuia de a aduce o contributie proprie, de a fi original, inventiv, creator.

e) In vederea dezvoltarii creativitatii exista mijloace nespecifice, fara o relatie cu anumite discipline de invatamant si mijloace specifice in raport cu un anumit obiect de studiu, in functie de continutul acestuia (dezbatute pe larg in capitolul III din prezenta lucrare).

f) Activitatea in afara clasei si extrascolara ofera numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginatiei si creativitatii. In cadrul cercurilor de elevi se desfasoara o activitate libera unde se pot exersa diverse metode de stimulare a creativitatii, cu predilectie cele nespecifice. Educatorul poate organiza intanliri cu oameni de stiinta sau de arta care pot vorbi despre munca lor, despre dificultati si satisfactii. Ei pot sa trezeasca vii interesele pentru problemele care-i preocupa. Vizitarea muzeelor, expozitiilor, precum si excursiile largesc orizontul, campul fanteziei elevilor si sunt surse de inepuizabile intrebari pentru elevi.

Preocuparea pentru formarea independentei in gandire si exprimare implica si o legatura cu familia, in special in cazul acelor parinti care isi dadacesc prea mult copilul, il ajuta la efectuarea temelor sau chiar le rezolva ei problemele. Cadrul didactic trebuie sa-i convinga pe acesti parinti ca tutelarea excesiva impiedica dezvoltarea intelectului, manifestarea independenta a gandirii si fanteziei lui, factori esentiali in dobandirea viitoare a unei autentice competente profesionale.

In concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ in scoala. Se simte insa necesitatea de a modifica destul de mult modul de gandire si stilul de lucru in clasa, cristalizate in secole de invatamant traditional, prea putin preocupat de aceasta latura a personalitatii elevului, care capata in zilele noastre o valoare din ce in ce mai insemnata. Daca la tehnologia didactica moderna, pe care multe cadre didactice si-au insusit-o bine si care, printre altele, faciliteaza si capacitatile creatoare, profesorii ar veni si cu o atitudine adecvata, deschisa valorilor creativitatii, elevii ar avea mult de castigat in aceasta directie.