Caracteristici psihopedagogice ale elevilor cu deficienta mintala de gradul I (deficienta mintala usoara)

Caracteristici psihopedagogice ale elevilor cu deficienta mintala de gradul I (deficienta mintala usoara)

Este cea mai frecventa forma de handicap mintal, fiind intalnita si sub titulatura de debilitate intelectuala, insuficienta mintala sau intarziere mintala usoara (OMS, DSM IV). E. Seguin este cel care a introdus acest termen pentru a-1 deosebi de idiot si de fenomenul de dementa. Termenul insa nu are acelasi continut in toate tarile. Astfel, dupa E. Dupre, debilitatea mintala include toate formele de arieratie mintala: idiotie, imbecilitate, debilitate mintala. in Germania, termenul este echivalent cu insuficienta mintala (varsta mintala de 8 - 12 ani).

Debilitatea mintala este definita diferit; unii autori bazandu-se in definitie pe deficitul intelectual (deficit de baza), altii pe deficitul psihosocial (care poate sau nu sa fie implicat in deficitul de baza), iar alti autori presupun ca deficitul de baza si organizarea psihologica a debilului sunt consecintele unei dezordini relationale precoce.

Proba scolara ramane pana-n zilele noastre un criteriu de selectie si triere pentru invatamantul special a subiectilor (copiilor) suspectati de deficienta mintala.

Psihometric se defineste prin  coeficienult de inteligenta cuprins intre 50 si 69corespunzator mecanismelor operationale ale gandirii specifice varstei mintale de 7-9 ani.

subiectii din aceasta categorie sunt capabili de achizitii scolare corespunzatoare varstei lor mintale si pot ajunge la un grad de autonomie sociala, insa fara posibilitatea asumarii totale a responsabilitatii conduitelor lor, fiind incapabili sa anticipeze urmarile si implicatiile acestora. o analiza pe criterii psihopedagogice evidentiaza urmatoarele caracteristici definitorii pentru aceasta categorie de subiecti:

dificultati ale proceselor de analiza si sinteza, ceea ce determina confuzii si imposibilitatea delimitarii clare a unor detalii din campul perceptiv sau incapacitatea reconstruirii intregului pornind de la elementele componente;

-ingustimea campului perceptiv, adica perceperea clara a unui nr.mai mic de elemente pe unitatea de timp, prin comparatie cu un individ normal, ceea ce afecteaza foarte mult orientarea in spatiu si capacitatea intuitiva de a stabili relatii intre obiectele din jur.

-constanta perceptiei de forma, marime, greutate si natura materialului din care este confectionat un obiect se realizeaza la copilul cu DM usoara intr-un ritm foarte lent si cu mari dificultati, comparativ cu perceperea culorilor, care se realizeaza relativ mai usor.

-in planul gandirii se observa predominanta functiilor de acgizitie comparativ cu functiile de elaborare, o lipsa de flexibilitate a activitatii cognitive, ceea ce justifica absenta elementelor de creativitate si existenta unei gandiri reproductive, concreta si practica, inapta de abstractizari, generalizari si speculatii in plan ideatic.

-din cauza inertiei gandirii si a dificultatilor de intelegere si integrare a noilor cunostinte in sistemul anterior elaborat, rezolvarea de probleme evidentiaza aparitia unei perseverari din care copilul cu DM usoara poate iesi cu mare greutate si dupa folosirea unui suport intuitiv, concret.

-limbajul se dezvolta, in general, cu intarziere, subb toate aspectele, primul cuvant apare, in medie la varsta de 2 ani si primele propozitii abia la 3 ani; vorbirea contine multe cuvinte parazite, cu perseverarea anumitor expresii, dezacorduri gramaticale, activism redus al vorbirii, vocabularul este sarac in cuvinte-notiuni, frecventa tulburarilor de limbaj este m,ai mare decat la copiii normali, cu o rezistenta specifica la actiunea de corectare a tulburarilor de limbaj si cu dificultati importante in insusirea limbajului scris.

-capacitate scazuta de organizare si coordonare a actiunilor in conformitate cu o comanda verbala, datorata tulburarilor functiei de reglare a celui de-al doilea sistem de semnalizare in formarea legaturilor din primul sistem de semnalizare, ceea ce explica un grad scazut de constientizare a actiunilor efectuate.

-eficienta scazuta a memoriei, in special a memoriei voluntare, deoarece copilul respectiv nu recurge la procedee de fixare intentionata, nu-si elaboreaza un plan de organizare a materialului nici in momentul fixarii, nici in momentul reproducerii, iar rigiditatea fixarii si reproducerii informatiilor duce la dificultati importante in realizarea transferului de cunostinte.

-lipsa de fidelitate a memoriei evidenta atunci cand copilul reproduce un text, cand este pus sa povesteasca o intamplare sau cand nu poate oferi indicii sigure cu privire la obiectele vazute sau in legatura cu unele intamplari la care a asistat, din cauza sugestibilitatii sale ridicate.

-imaturitate afectiva destul de accentuata, evidentiata in principal prin caracterul exploziv si haotic al trairii afectelor si capacitatea redusa de a controla expresiile emotionale, adesea exagerat de  puternice in raport cu cauza care le-a produs, afecteaza negativ relatiile cu cei din jur.

-activitatea voluntara prezinta disfunctii in toate momentele desfasurariii sale: scopurile activitatii sunt, in general, scopuri apropiate, generate de trebuintele si de interesele momentane, scopul fixat este imediat abandonat daca se intampina dificultati, preferandu-se  o alta activitate mai usoara; apar frecvent si manifestari de negativism; copilul respectiv este perseverent in activitatile motrice datorita aparitiei unor stereotipuri chinetice insotite de rigiditate in planul gandirii care il impiedica sa se orienteze si sa ia decizii cu privire la anumite momente ale activitatiii sale;

-majoritatea acestor copii prezinta tulburari ale psihomotricitatii, in special cei care sufera de leziuni la nivel cerebral, evidentiate prin viteza si precizia mai scazuta a miscarilor, dificultati in imitarea miscarilor, fapt ce influenteaza negativ formarea multor deprinderi; posibilitati reduse de valorificare a indicatiilor veerbale in organizarea si corectarea comportamentului motor din cauza reducerii capacitatii de intelegere a mesajului verbal; probleme serioase in orientarea spatiala si temporala, frecventa crescuta a sincineziilor, dificultati in realizarea relaxarii voluntare a unor grupe de muschi si in trecerea de la o miscare la alta.

Formele clinice cele mai intalnite ale DM usoare sunt:

-deficientul mintal armonic-termen introdus de Th.Simon 1924- la care deficienta intelectuala este primordiala, Manifestata indeosebi ca intarziere scolara, cu dificultati in activitatea de achizitie, fara insa a fi insotite de tulburari de natura motrice sau sociala; prognoza profesionala este favorabila, iar trasaturi ca docilitatea, harnicia, atitudinera ponderata, perseverenta il fac pe copil educabil, perfectibil, utilizabil;

-deficientul mintal dizarmonic- la care tulburarile intelectuale sunt asociate cu tulburarile afective si de comportament, fapt care influenteaza semnificativ posibilitatea stabilirii unui prognostic favorabil. exista mai multe forme de manifestare ale def.mintal dizarmonic:

-deficientul mintal dizarmonic instabil, agitatie perm,anenta, turbulenta, comportament incoerent, randament inconstant, impulsivitate, reactii spontane, dificultati de adaptare.

-DM dizarmonic excitat, prezentand tulburari asemanatoare celui instabil, dar de o gravitate mai mare, agitatie motrice permanenta, expansivitate si stare de euforie, logoree, atitudini dezordonate.

-DM dizarmonic emotiv, cu caracteristici similare celor intalnite la tipul instabil, dar cu o instabilitate afectiva mai pronuntata si cu un nivel intelectual sensibil superior acestuia; reactiile sunt exagerate, osciland intre exuberanta excesiva si inhibitie accentuata.

-debilitatea Chaslin se caracterizeaza printr-o buna capacitate mnezica; copilul este lipsit de interes, credul, vanitos, extrem de sugestibil, de un manierism exagerat, lipsit de spirit critic sau autocritic, cu randamnte scolare mediocre, incapabil de efort sustinut.

-lenesul, caracterizat de A.Binet prin indolenta, lipsa de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebeste de lenea ocazionala, fiind determinata de o dezvoltare intelectuala insuficienta, apatie accentuata, inertie, instabilitate, inadaptare.