Civilizatia si cultura etrusca

CIVILIZATIA SI CULTURA ETRUSCA

Una dintre sursele civiliztiei romane este cea a etruscilor,unul dintre popoarele stabilite in Peninsula Italica si care a dat nastere celeimai avansate civilizatii in partea vestica a continentului european. Grecii ii numeau tirsenoi (de unde provine si denumirea Marii Tireniene, pe care au stapanit-o timp de cateva secole), latinii ii numeau tusci sau etrusci iar egiptenii tursha. Ei insisi se numeau rasena. Originea lor exacta e necunoscuta, cea mai plauzibila ipoteza este ca erau originari din Asia Mica, probabil din regatul antic al Lidiei. O serie de caracteristici ale organizarii lo politice si ale vietii religoase aduc dovezi in sprijinul acestei ipoteze. Au fost unul dintre poporele de navigatori care, in secolul al XVI-lea i. Chr. au debarcat pe coasta vestica a Italiei centrale de azi. Acolo au fondat o serie de asezari, precum Tarquinia, Cerveteri, Vetulonia. Incepand din secolele X-IX i. Chr. se poate vorbi despre un popor etrusc, stabilit in reginea Toscanei actuale, unde au fondat orase a caror nume se pastreaza si astazi : Chiusi, Arezzo, Cortona, Orvieto, Perugia, Volterra.

Primele cercetari arheologice cu privire la civilizatia etrusca dateaza din secolul al XIX-lea, cand au fost descoperite o parte dintre asezarile lor. Unul dintre primii cercetatori a fost arheologul englez George Dennis, a carui carte despre aceasta civilizatie a aparut in 1848, la Londra si este si in prezent o sursa de informatii valoroasa. Cea mai mare parte a cunostintelor despre acestia se bazeaza pe urmele materiale descoperite pana in prezent si pe informatii scrise fragmentare transmise de autorii greci contemporani lor si latini de mai tarziu, deoarece textele etrusce scrise nu au putut fi descifrate.

Ca si cretanii si urmasii lor greci, etruscii au fondat un imperiu maritim, cucerind noi teritorii. La fel ca cele mai multe popoare orientale, precum asirienii sau egiptenii, etruscii au avut un sistem de conducere caracterizat de un absolutism rigid, bazat pe principii religioase. Religia era considerata mijlocul de a exprima vointa supranaturala si sentintele soartei. Cel care detinea autoritatea religioasa (pontifex) reunea in persoana sa si suprema autoritate civila si militara, o conceptie de origine orientala. Divinatia Augurilor era o stiinta pe care au preluat-o, de asemenea, din Orient iar despre calitatile profetice ale Augurilor exista informatii in textele homerice. Autorul latin Cicero relateaza ca etruscii citeau prezicerile din maruntaiele animalelor sacrificate, din tunete, din zborul pasarilor. Posedau un adevarat cod pentru precisa interpretare a tunetelor in decursul intregului an iar sistemul divinatoriu roman de mai tarziu este de origine etrusca. Alte influente religioase orientale sunt evidentiate de credinta lor in antagonismul dintre bine si rau in carmuirea universului, in spiritele care insotesc sufletul omului in cursul vietii si dincolo de moarte, reprezentate prin diferite simboluri in arta etrusca, precum monstri, animale fantastice.

Religia etrusca a fost eclectica, din cele orientale au preluat aspectul sever, fatalist al ritualurilor incarcate de semnificatii simblice iar de la greci au preluat credintele in zei si structura ierarhica a acestora - zei, divinitati minore, semizei. Aveau trei divinitati principale, carora le erau inchinate temple in toate orasele etrusce: Tina sau Tinia, zeul suprem, analog lui Zeus al grecilor , reprezentand puterea divina prin excelenta si care se adresa oamenilor prin tunete, cobora pe pamant prin fulgere; Cupra corespundea zeitei grecesti Hera ; Menerva (din care provine numele Minervei romane) corespundea zeitei Atena, fiind reprezentata, ca si divinitatea greceasca , inarmata, cu scutul pe brat sau ca victorie inaripata. Alaturi de acestia, existau alte zeitati, ale caror nume sunt asemanatoare celor grececesti sau romane : Vulcan, Maris (Marte), Aplu (Apollo). Etruscii credeau , la fel ca urmasii lor romani, in existenta unor zeitati benefice, "genii", numiti de greci "demoni". Exista credinta ca fiecare individ, fiecare cetate si familie era condusa si asistata de catre aceste zeitati, reprezentate in picturi sub forme simbolice diferite - un sarpe care indica norocul, tineri care tin in mana cornul abundentei, o ceasca, o floare de mac, spice. Larii si penatii erau zeitati de mare inportanta in mitologia etrusca, fiind cei care ocroteau casele, prosperitatea si fericirea celor care le locuiau.

Jocurile atletice pe care le practicau, in intrecerile sportive, dansurile, adoptate mai tarziu de romani, erau de origine lidiana. La fel ca lidienii, etruscii luau numele de familie al mamei pe care il adaugau la acela al tatalui. Ceremoniile funerare reflecta si ele influenta riturilor orientale.

Artele plastice

Conform unor izvoare literare, etruscii au fost mari constructori si urbanisti, nu s-au pastrat insa monmente, cu exceptia mormintelor. Aveau un rit de fondare a unui nou oras : se sapa o groapa in care se depuneau ofrande vegetale comestibile si putin pamant adus din locul de origine al fondatorilor; in ziua fasta, indicata de Auguri, fondatorii trasau o brazda continua, cu un plug tras de un taur alb si o vaca alba, fixand astfel perimetrul viitorului oras, care era inconjurat de ziduri si avea trei porti si trei temple, inchinate celor trei zeitati principale. Acest rit a fost preluat de romani, istoricul grec Plutarh consemneaza ca, la fondarea Romei, Romulus ar fi apelat la etrusci. Strazile erau drepte si dispuse paralel, cu trotuare, sisteme de canalizare.

In afara orasului exista o zona precis delimitata, interzisa uzului profan, destinata necropolei (mormintelor). Foarte interesant este faptul ca necropolele reproduceau, la scara mai mica, arhitectura si modul de organizare al orasului propriu-zis. Mormintele erau oranduite pe strazi si cartiere si reproduc arhitectura locuintelor, ceea ce a facut posibila conturarea unei imagini despre aspectul oraselor si a modului de locuire.

Unele morminte erau sapate in pamant, ca cele descoperite la Tarquinia, altele au fost construite la suprafata, precum cele de la Orvieto. Intrarea se facea printr-un coridor acoperit, de unde se patrundea in incaperea principala (atrium), in care erau adapostite busturile stramosilor, ale larilor si penatilor, apoi in alta (tablinium) precum si in alte incaperi dispuse simetric. Unele usi de intrare in morminte sunt decorate cu statui infatisand sfincsi, lei sau grifoni. Urnele funerare au, in unele cazuri, aspectul unor sarcofage, cum sunt cele trei de la Cerveteri, in care cei doi soti sunt reprezentati in pozitie sezanda, cu picioarele intinse si bustul vertical.

Templele, nu s-au pastrat dar, dupa marturii scrise, erau construite din caramida, asezate pe un podium de piatra inalt, aveau trei incaperi destinate statuilor celor trei zeitati . Aveau un portic la intrare, format din doua randuri de cate patru coloane de lemn, frontoane pe laturile mici si acoperis din tigle.

Sculptura si pictura etrusca s-au pastrat numai in interiorul necropolelor. Sculptura din perioadele de inceput atesta unele influente ale celei arhaice grecesti, cu o nota mai accentuata de realism insa . Materialele utilizate sunt foarte diferite - piatra, teracota, bronz, alabastru, realizate atat tehnica ronde-bosse cat si in basorelief. Sarcofagele si urnele funerare de la Chiusi si Volterra erau decorate cu basoreliefuri in teracota, cu reprezentari de scene mitologice, banchete funerare, spectacole, intreceri atletice, dansuri. Alte sculpturi din teracota fusesera destinate decorarii templelor, dintre putinele pastrate doua ( Apolo din Veies, capul lui Hermes) sunt atribuite aceluiasi sculptor, Vulca, singurul nume de artist etrusc cunoscut, despre care se relateaza ca a lucrat si la decorarea templului de pe Capitoliul Romei. Tot unor sculptori etrusci li se atribuie celebrele statui in bronz ale Lupoaicei de pe Capitoliu si Himera de la Arezzo (fiinta fantastica cu corp de leu, coada de sarpe si in spinare cu un cap de capra), probabil un fragment dintr-un grup statuar. S-au pastrat, de asemenea, numeroase sculpturi de dimensiuni mici in bronz, statuete reprezentand figuri feminine, sculpturi funerare din piatra.

Artele decorative sunt reprezentate de piese relativ numeroase si foarte variate: piese ornamentale din fildes si aur, obiecte de toaleta, casete de farduri, bijuterii mai ales din aur (pectorale, fibule, cercei, pandantive, ace, agrafe, bratari, inele, coliere), cateva mii de oglinzi din bronz slefuit si lustruit, decorate pe revers prin incizare cu figuri si compozitii de o extraordinara varietate. Ca piesa de orfevrarie, este unica placa ornamentala din aur, montata pe un suport de bronz, care pe o suprafata de 6/24 cm reprezinta 130 de figuri de animale fabuloase.

Pentru pictura etrusca sunt considerte reprezentative frescele din mormintele-cavou., cum sunt cele din Tarquinia. Acestea erau realizate pe tenculaia de stuc, reprezina scene si figuri diverse - ospete, lupte , jocuri, ceremonii, obiceiuri, ocupatii- intr-o nota realista si dinamica. Contururile figurilor erau conturate prin desen si colorate in rosu, brun, galben, albastru, negru. La fel ca la egipteni si cretani, corpul barbatilor era ictat in brun si rosu iar al femeilor intr-o nuanta mai deschisa.