Determinarea solutiilor optime in cazul instalatiilor tehnologice cu timp mort

Determinarea solutiilor optime in cazul instalatiilor tehnologice cu timp mort

Prezenta timpului mort τ in functia de transfer complica mult relatiile de obtinere a expresiei criteriului si de determinare a solutiei optime. Datorita acestui fapt, in unele lucrari [7 ] sunt efectuate incercari de acordare optima cu diverse tipuri de criterii si relatii pentru un mare numar de cazuri, din verificarea proceselor tranzitorii obtinute rezultand relatiile de acordare optima recomandate fiind cele mai indicate pentru fiecare tip de criteriu folosit.

Astfel, in [7] se considera ca partea fixata F a sistemului (fig. 1.13) are  o functie de transfer care poate fi aproximata prin expresia

(3.67)

si se recomanda urmatoarele relatii de acordare optima a parametrilor regulatorului

pentru constantele A,B,C,D,E,F fiind recomandate valorile din tabelul 3.1, in functie de aplicarea criteriului , sau si de adoptarea unei structuri de regulator P, PI sau PID.

Prin folosirea relatiilor (3.68) valorile de acordare optima rezulta direct, fara a mai fi necesara determinarea expresiei criteriului si minimizarea valorii acestuia.

Din comparatia rezultatelor obtinute prin aplicarea diferitelor tipuri de criterii, in [7] se apreciaza ca cele mai bune rezultate sunt asigurate de criteriul

Relatii, tabele si curbe care simplifica aplicarea criteriilor integrale in cazul instalatiilor tehnologice cu timp mort sunt prezentate in [8,9]. Folosirea criteriilor integrale pentru optimizarea regimurilor tranzitorii provocate de variatii ale perturbarilor este tratata in [10,11].