Aspecte privind principalele cheltuieli bugetare

Aspecte privind principalele cheltuieli bugetare

Cheltuieli pentru protectie sociala

In etapa actuala, printre obiectivele majore ale vietii economice si sociale din

tara noastra figureaza pregatirea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

In acest context, adoptarea si punerea in practica a acquis-ului comunitar reprezinta o prioritate in toate domeniile de activitate, inclusiv in materie de politica sociala.

Ca urmare, orice strategie nationala in acest domeniu trebuie sa urmareasca asigurarea unei calitati a vietii si a unui nivel de protectie sociala similare cu cele din statele membre ale Uniunii Europene.

Recomandarea Consiliului 92/442/CEE din 27 iulie 1992 privind convergenta obiectivelor si politicilor de protectie sociala prevede necesitatea ca la stabilirea politicilor din domeniul protectiei sociale sa fie avute in vedere principiile generale care se refera la garantarea pentru fiecare persoana a unui nivel de resurse compatibil cu demnitatea umana, crearea conditiilor care sa contribuie la integrarea sociala a tuturor persoanelor rezidente, precum si la integrarea pe piata muncii a tuturor persoanelor apte de munca, care solicita acest lucru.

Intr-un cuvant, fiecare stat membru trebuie sa recunoasca dreptul

fundamental al persoanei la resurse si prestatii suficiente pentru a duce o viata

compatibila cu demnitatea umana.

In cadrul Uniunii Europene, drepturile sociale au fost sintetizate in Carta drepturilor fundamentale adoptata in anul 2000, cu ocazia Consiliului European de

la Nisa si, mai apoi, au fost incluse in proiectul de Constitutie Europeana.

Pe baza modelului stabilit de Consiliul European pentru planurile nationale de actiune pentru combaterea saraciei si promovarea incluziunii sociale si tinand

seama de conditiile specifice ale Romaniei ca tara in tranzitie, a fost elaborat si

aprobat Planul national antisaracie si promovare a incluziunii sociale".

Strategia promovata de acest plan se doreste sa contureze principalele directii de actiune impotriva saraciei si sa defineasca un program de constructie sociala

globala cu aspecte multisectoriale si implicatii la nivel national, judetean si local.

Acest fapt impune ca sistemele de asistenta sociala care se implementeaza sa

elimine disfunctionalitatile existente si sa aiba ca finalitate dezvoltarea unei societati prospere si incluzive.

Dar realizarea acestor obiective ambitioase necesita resurse materiale si financiare, respectiv o finantare pe masura.

In abordarea aspectelor privind finantarea planului national antisaracie trebuie operata o distinctie intre principalele obiective ale finantarii, si anume:

finantarea cadrului institutional a sistemului si finantarea obiectivelor strategice

propriu-zise.

In ceea ce priveste finantarea cadrului institutional al sistemului, respectiv cadrul organizatoric si de functionare, trebuie sa se tina seama de principiul ca

administrarea serviciilor publice trebuie sa se realizeze cu maximum de eficienta si randament in utilizarea banului public.

De remarcat faptul ca evolutia sistemului national de asistenta sociala din

Romania nu a avut o orientare clara a constructiei administrative, inregistrandu-se numeroase transformari, reorganizari, schimbari de subordonare, constituiri de

structuri, in unele cazuri, cu atributii paralele sau cu suprapuneri de

responsabilitati, cu implicatii asupra cheltuielilor bugetare, ceea ce a produs un consum nejustificat de resurse publice fara atingerea rezultatelor dorite.

Chiar si in prezent, se poate afirma ca sistemul de asistenta sociala din tara

noastra cunoaste un grad ridicat de fragmentare institutionala.

Ca urmare, se impune o analiza cuprinzatoare pentru identificarea cailor de restructurare a entitatilor cu atributii in materie de asistenta sociala, atat pentru

simplificarea procedurilor si aparatului birocratic, cat si pentru diminuarea pierderilor provenind din cheltuieli de administrare.

De asemenea, descentralizarea rapida in domeniul asistentei sociale a generat

cresterea nevoilor de finantare, cu atat mai greu de cuantificat datorita existentei unor incertitudini in privinta atributiilor, competentelor si a relatiilor dintre

diferitele structuri preconizate si infiintate.

Aspectele care necesita clarificari suplimentare se refera atat la relatiile dintre nivelul central si cel local, cat si la cele dintre entitatile teritoriale, din cadrul fiecarui judet.

Deoarece descentralizarea activitatilor spre judete si localitati nu a fost facuta pe baza unei analize prealabile a nevoii de resurse in functie de gradul de dificultate a problemelor din zonele respective au aparut discrepante semnificative intre resursele financiare locale si noile responsabilitati primite.

Trebuie, de asemenea, mentionata existenta mai multor acte normative care reglementeaza activitatea din sfera sociala, dintre care se pot enumera Legea nr.116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale, Legea nr.705/2 01 privind sistemul public de asistenta sociala, Ordonanta nr.68/2003 privind serviciile sociale, care necesita o diversificare institutionala excesiva, prevazand noi structuri de administrare, dar care sunt acoperite doar partial cu fondurile necesare.

Se poate afirma astfel ca intarzierile in reconstructia institutionala in raport cu schimbarile majore ale legislatiei sunt datorate in mare parte lipsei mecanismelor de finantare si deficientelor de colaborare intre diferite structuri si entitati.

Fata de cele prezentate, se desprinde o remarca simpla, si anume: diversificarea activitatilor sa se faca pe masura cresterii resurselor, respectiv pe masura ce apar resurse noi, se pot implementa noi activitati.

Aceasta propunere poate parea la prima vedere ca nu corespunde necesitatilor, dar implementarea de noi activitati fara asigurarea unei baze financiare reprezinta un act formal, care nu poate conduce la rezultatele scontate.

Un aspect care nu trebuie sa fie neglijat este reprezentat de fluctuatiile in finantarea institutiilor de asistenta sociala, ceea ce conduce la perturbatii in functionalitatea acestora, cu efecte asupra nerealizarii prevederilor din planul national, precum si a contextului social general.

Din aceasta cauza, in unele cazuri, se poate constata si o deteriorare a conditiilor concrete de lucru, cu implicatii asupra stabilitatii personalului si a operativitatii solutionarii cazurilor sociale.

O alta observatie este aceea ca aceasta diversitate de structuri organizatorice

trebuie sa fie insotita de un sistem puternic de control al utilizarii banilor publici in domeniul asistentei sociale.

Functia de control trebuie definita riguros si dezvoltata pe baza unui sistem managerial informational in vederea realizarii unui control adecvat al resurselor cheltuite si a aprecierii corecte a efectelor produse.

Finantarea obiectivelor strategice propriu-zise

Avand in vedere importanta domeniului social si in mod particular a serviciilor sociale, problema surselor financiare de sustinere a acestor programe impune o tratare atenta si o diversificare a formelor de atragere a resurselor necesare.

In timp ce s au inregistrat progrese in ceea ce priveste elaborarea legislatiei cadru din domeniu, programul de implementare a obiectivele strategice privind asistenta sociala sufera de o acuta subfinantare.

Alocatiile  bugetare acordate sunt sever subdimensionate in raport cu obiectivele, programele specifice, cerintele si solicitarile din domeniu, fara a mai lua in considerare situatii comparative cu alte state europene.

Din aceasta cauza, fondurile destinate sustinerii programelor nu reusesc sa

asigure supravietuirea sociala minimala a persoanelor defavorizate.

Restrictiile si limitarile financiare privind sistemele de culegere rapida a informatiilor necesare evaluarii efectelor masurilor adoptate restrang eficienta politicilor sociale promovate, diminuand randamentul fondurilor utilizate.

In acelasi timp, frecventele modificari legislative, cu impact direct sau indirect asupra aplicarii in practica a Planului national, creeaza irosiri de resurse prin discontinuitatea procesului de implementare si prin eliminarea posibilitatii de evaluare a sustenabilitatii masurilor dispuse.

Dupa cum se stie, sistemul de asistenta sociala din Romania cuprinde transferuri financiare de la stat catre populatie sub forma unor drepturi universale si a unor drepturi subsidiare, precum si serviciile sociale.

O alta abordare defineste asistenta sociala ca domeniul prestatiilor sociale financiare tintite si a serviciilor sociale, iar alocatiile si indemnizatiile familiale sunt incluse in sfera politicilor sociale generale ale statului.

Drepturile cu caracter subsidiar sunt ajutoarele sociale acordate in bani sau in natura, in functie de nevoi, si au la baza principiul testarii mijloacelor financiare.

Aceasta categorie de drepturi include si ajutoarele speciale acordate persoanelor cu handicap.

Serviciile sociale au drept scop mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale, se acorda, in functie de situatie, la domiciliul persoanei sau in institutii specializate si se bazeaza pe solidaritatea comunitatii.

Tinand seama de caracteristicile acestor tipuri de prestatii banesti, se impune o abordare diferentiata a modului de finantare, precum si a gradului de descentralizare a surselor.

Ca o exemplificare a celor afirmate pot fi considerate implicarea organiza- tiilor neguvernamentale in materie de servicii sociale si reglementarea sustinerii activitatii acestora prin programe finantate din bugetul de stat.

Procesul de finantare resimte din plin lipsa standardelor minimale realiste pe tipuri de servicii, in cadrul activitatii de dimensionare corecta a necesarului de resurse.

Ca urmare a lipsei de resurse financiare suficiente si a necunoasterii exacte a necesarului, alocarea acestora are loc pe criterii de competitie, si nu pe baza unor

prioritati formulate precis.

Procesul de descentralizare a relevat unele disfunctionalitati majore, cum ar fi faptul ca fondurile alocate local nu acopera, in cele mai multe cazuri, prevederile legale in materie.

Aceasta situatie a accentuat si mai mult disparitatile de finantare pentru actiuni sociale intre mediul rural si cel urban, aceasta cu atat mai mult, cu cat frecventa cazurilor sociale este mai ridicata la sate.

De asemenea, in numeroase cazuri, planificarea financiara nu este elaborata pe baza unor studii de evaluare stiintifica a necesarului de finantat, in functie de evolutia problemelor sociale, iar resursele nu sunt orientate cu precadere spre zonele si comunitatile cu reale nevoi sociale.

Crearea unui sistem integrat si unitar de acordare a prestatiilor sociale, pe langa faptul ca ar raspunde mai bine nevoilor tot mai difersificate ale persoanelor aflate in dificultate, ar contribui la flexibilizarea sistemului si ar da posibilitatea directionarii mai bune a resurselor existente, in conditiile utilizarii cu eficienta

sporita a surselor de finantare.

Astfel, s ar putea realiza mai usor sustinerea financiara de la nivel judetean sau national a comunitatilor care prezinta un deficit de resurse financiare.

Multitudinea de probleme si aspecte privind procesul de finantare a Planului national antisaracie si promovare a incluziunii sociale" isi pot gasi solutii viabile, in principal, pe baza realizarii unei cresteri economice sanatoase si sustinute, care sa genereze resurse financiare pentru sustinerea masurilor preconizate in domeniul social.

Cheltuielile pentru investitiile publice

Strategia Guvernului in domeniul investitiilor publice se elaboreaza de Ministerul Finantelor Publice pe baza propunerilor de programe de investitii elaborate de ordonatorii principali de credite.

Cheltuielile pentru investitiile publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice se cuprind in proiectele de buget, in baza programelor de investitii publice, care se prezinta ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite.

Ordonatorii principali de credite trebuie sa prezinte anual programul de investitii publice, pe clasificatia functionala, insotit de informatii financiare si nefinanciare privind fiecare obiectiv de investitii inclus in programul de investitii.

Informatiile financiare se refera la:

a) valoarea totala a proiectului;

b) creditele de angajament;

c) creditele bugetare;

d) graficul de finantare, pe surse si ani, corelat cu graficul de executie;

e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizata si in cazul obiectivelor in derulare;

f) costurile de functionare si de intretinere dupa punerea in functiune. Informatiile nefinanciare trebuie sa detalieze:

a) strategia in domeniul investitiilor, care va cuprinde in mod obligatoriu prioritatile investitionale si legatura dintre diferite proiecte, criteriile de analiza care determina introducerea in programul de investitii a obiectivelor noi in detrimentul celor in derulare;

b) descrierea proiectului;

c) stadiul fizic al obiectivelor.

Ministerul Finantelor Publice trebuie sa analizeze programul de investitii din punct de vedere al incadrarii in limitele de cheltuieli stabilite, al respectarii criteriilor de selectie si prioritizare si al esalonarii creditelor bugetare in functie de

durata de executie a obiectivelor si sa coordoneze monitorizarea intregului program

de investitii publice.

Aprobarea proiectelor de investitii din fonduri publice se face de catre:

a) Guvern, pentru valori mai mari de 130 miliarde lei;

b) ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse intre 18 miliarde lei si 130 miliarde lei;

c) ceilalti ordonatori de credite, pentru valori pana la 18 miliarde lei, cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Limitele valorice privind competentele de aprobare a documentatiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi se pot modifica prin hotarare a Guvernului, in functie de evolutia indicilor de preturi.

Obiectivele de investitii si celelalte cheltuieli asimilate investitiilor se cuprind in programele de investitii anuale, anexe la buget, numai daca, in prealabil, documentatiile tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor asimilate investitiilor, au fost elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale.

Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii.

Structura programelor de investitii publice

In programele de investitii se nominalizeaza obiectivele de investitii grupate pe: investitii in continuare si investitii noi, iar "alte cheltuieli de investitii" pe categorii de investitii.

Pozitia alte cheltuieli de investitii" cuprinde urmatoarele categorii de investitii:

a) achizitii de imobile;

b) dotari independente;

c) cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de feza- bilitate si a altor studii aferente obiectivelor de investitii;

d) cheltuielile de expertiza, proiectare si de executie privind consolidarile si interventiile pentru prevenirea sau inlaturarea efectelor produse de actiuni

accidentale si calamitati naturale cutremure, inundatii, alunecari, prabusiri si tasari de teren, incendii, accidente tehnice, precum si cheltuielile legate de realizarea acestor investitii;

e) lucrari de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinari seismo- logice, consultanta, asistenta tehnica si alte cheltuieli asimilate investitiilor, potrivit legii.

Cheltuielile publice pentru agricultura

Cheltuielile publice in agricultura trebuie sa fie destinate cresterii si imbunatatirii ofertei agricole, stimularii obtinerii produselor deficitare, alocatiilor pentru investitii etc. si trebuie sa fie insotite de imbunatatirea structurii programelor, reducerea cheltuielile de personal, diversificarea sistemului de subventii acordate productiei agricole si elaborarea bugetelor pe baza de programe.

Din anul 2003, politica agricola a Romaniei a inceput sa fie corelata cu exigentele politicii agricole comunitare, astfel incat in anul 2007 sa se asigure compatibilitatea cu acestea si pentru ca sa se tina seama de situatiile specifice din

agricultura romaneasca.

Intrucat mecanismele comunitare de sustinere a agriculturii sunt simplificate si vor evolua mai mult in aceasta directie, inseamna ca Romania va trebui sa simplifice propriile proceduri si sa redirectioneze sustinerea, astfel incat formele si tipurile actuale, extrem de diversificate si cu efecte greu de estimat, sa asigure convergenta cu PAC.

Printre principalele instrumente si mecanisme de sprijin folosite in perioada

2003 - 2 05 se pot mentiona:

a) In sectorul vegetal

● Sprijin direct de 2,5 milioane/ha

Producatorii agricoli au beneficiat pentru culturile care au fost infiintate in toamna anului 2004 de sprijinul de 2,5 milioane lei/ha, in doua transe: 1.000. 00 lei/ha pentru infiintari de culturi de toamna si 1.50 .000 lei/ha in bonuri valorice pentru procurarea de ingrasaminte chimice si pesticide si pentru culturile care se infiinteaza in primavara anului 2 05. Efortul bugetar pentru anul 2005 se ridica la

miliarde lei.

● Sprijin pentru productia marfa din sectorul vegetal

Producatorii agricoli care detin sau administreaza exploatatii agricole, dimensionate potrivit legii, beneficiaza de subventii pe produs in scopul cresterii productiei si a indicilor de calitate a produselor agricole. In anul 2005, sprijinul direct al statului in sectorul vegetal pentru grau, secara, sfecla de zahar, orez, in si canepa pentru fibra, legume de sera, soia, struguri nobili, hamei si produse ecologice este in valoare de 1.283,0 miliarde lei.

● Sprijin pentru productia marfa de legume si fructe pentru industrializare,

care pentru anul 2005 totalizeaza 80,0 miliarde lei.

● Sprijin pentru depozitarea graului - sumele alocate de la bugetul de stat necesare acoperirii cheltuielilor pentru receptionarea, depozitarea si pastrarea cantitatii de 1. 00 mii tone grau pentru panificatie din recolta anului 200 , totalizeaza 218,0 miliarde lei.

● Alocatii pentru combaterea bolilor si daunatorilor in sectorul vegetal -

220 miliarde lei

In scopul achizitionarii produselor de uz fitosanitar si achitarii contravalorii lucrarilor de combatere a agentilor daunatori, in anul 20 5 creditele bugetare estimate pentru aceste actiuni sunt de 220 miliarde lei.

Sprijin pentru productia de seminte destinata pentru insamantare in campaniile agricole din toamna anului 2004, primavara si toamna anului 5 si primavara anului 2 06. Pentru anul 2005 valoarea totala a sprijinului financiar acordat de la bugetul de stat este de 852 2 miliarde lei. Ajutorul financiar se acorda agentilor economici, persoane fizice sau juridice, pentru productia de seminte destinata pentru insamantare, in scopul asigurarii unui venit echitabil pentru producatorii respectivi si al asigurarii echilibrului pe piata semintelor.

● Alocatii pentru imbunatatiri funciare acordate Administratiei Nationale a

Imbunatatirilor Funciare pentru acoperirea totala sau partiala a cheltuielilor administrative, materiale si de personal necesare: exploatarii, intretinerii si reparatiilor amenajarilor de imbunatatiri funciare declarate de utilitate publica. Organizatiile si federatiile din domeniul imbunatatirilor funciare primesc subventii de la bugetul de stat pentru exploatarea, intretinerea si reparatiile amenajarilor de irigatii. Subventiile prevazute pentru anul 2 05 sunt in suma de 1.700 miliarde lei.

● Alocatii pentru amendarea solurilor acide si alcaline. Cheltuielile pentru aceste actiuni sunt estimate in anul 2005 la 80 miliarde lei.

b) In sectorul animal

● Sprijin pentru productia marfa din sectorul zootehnic

Producatorii agricoli pot primi sprijin pentru cresterea productiei animaliere si piscicole, precum si a efectivelor de animale. Pentru anul , ajutorul de la bugetul de stat se asigura in limita sumei de 0 miliarde lei si se acorda pentru carne tineret bovin, porc, tineret ovin, pasare si pentru productiile de carne ecologice, pentru oua ecologice, pentru materialul biologic de reproductie, pentru laptele de oaie si de capra, pentru familiile de albine elita si pentru familiile de albine productie, pentru ouale de viermi de matase, pentru productia de peste de consum.

● Sprijin pentru intretinerea, conservarea si perpetuarea patrimoniului genetic al animalelor

Pentru anul 2005, suma necesara finantarii masurilor pentru protejarea patrimoniului genetic al animalelor a fost estimata la 52 miliarde lei si se acorda pentru urmatoarele specii: ovine, pasari, animale de blana si pesti.

● Sprijin pentru construirea de adaposturi de vaci de lapte si pentru achizitionarea de juninci in vederea achizitionarii unui numar de 20 de capete juninci, construirii unui adapost corespunzator pentru acestea, precum si a achizitionarii instalatiilor zootehnice necesare dotarii adapostului. Sprijinul direct

al statului este estimat in anul 2005 la 80 miliarde lei.

● Despagubiri pentru lichidarea focarelor de boli transmisibile ale animalelor acordate pentru animalele taiate, ucise sau altfel afectate.

Plata despagubirilor se face de la bugetul de stat, aceste despagubiri fiind estimate, pentru anul 00 , la nivelul sumei de 70 miliarde lei.

● Patrimoniu genetic cabalin

In anul , creditele bugetare destinate finantarii cheltuielilor pentru intretinerea unui numar maxim de 0 capete cabaline, care sunt proprietate publica a statului si a patrimoniului genetic national, sunt estimate la 5 miliarde lei.

● Sprijin pentru insamantari artificiale

Contravaloarea materialului seminal indigen utilizat la insamantarile

artificiale se suporta de la bugetul de stat in proportie de pana la %, in functie

de valoarea de ameliorare a reproducatorilor, atestata si autorizata oficial, precum

si a agentului criogenic folosit la conservare. Pentru anul 20 5, efortul bugetar este

estimat la 65 miliarde lei.

● Prime la lapte

In vederea sprijinirii producatorilor de lapte, se acorda stimulente in valoare

de 1.400 lei pentru fiecare litru de lapte livrat, pentru prelucrare, la agentii

economici specializati in procesare, cu licenta de fabricatie. In perioada de iarna

se adauga un spor de 20% la stimulentul acordat pentru fiecare litru de lapte livrat.

In anul 00 , efortul bugetar se ridica la 1.800 miliarde lei.

c) In sectorul silvic

In vederea sprijinirii proprietarilor de paduri, indiferent de forma de

proprietate, statul aloca anual de la buget fondurile necesare pentru: refacerea

padurilor afectate de calamitati naturale sau de incendii a caror cauza este

necunoscuta, refacerea unor cai forestiere de transport distruse in urma calamitatii

naturale, combaterea bolilor si daunatorilor padurilor proprietate privata, ame-

najarea padurilor proprietate privata a persoanelor fizice etc. In anul 2005, efortul

bugetar este estimat la 5 miliarde lei.

d Forme de sprijin al statului aferente atat sectorului vegetal, cat si sectorului animal

● Sprijin de 5.000 lei/litru de motorina

_{Suma aferenta platii sprijinului financiar in anul 5 este de 6 miliarde lei.}

● Sprijin credit pentru realizarea productiei agricole

Potrivit Legii nr.150 20 3 privind creditul agricol pentru productie, pentru

activitatile curente de productie agricola, institutiile de credit pot acorda credite

bancare producatorilor agricoli, cu termen de rambursare de maximum 360 de zile.

Beneficiarii care ramburseaza creditele si platesc dobanzile la termenele scadente

beneficiaza de o alocatie bugetara de pana la 30% din volumul creditului. Pentru

anul 2 05, alocatia bugetara a fost aprobata la un nivel cuprins intre 3-10% din

volumul creditului in functie de activitatea sau cultura care se crediteaza. Efortul

bugetar in anul 2 05 se ridica la 150 miliarde lei.

● Sprijin pentru achizitionarea de tractoare si masini agricole

Pentru achizitionarea de tractoare agricole noi, cu puteri cuprinse intre 45-75

CP si de 195 CP, cu preturi pe CP maxime de 65 euro - CIP Romania si

echipamente agricole noi, producatorii agricoli, persoane fizice sau juridice,

inregistrati in evidentele agricole, beneficiaza de o alocatie de 45% din pretul de

achizitie, inclusiv TVA. In anul 2 05 este prevazuta suma de 700 miliarde lei.

● Sprijin pentru prime de asigurare si despagubiri in caz de calamitati

naturale in agricultura. In anul 20 5, fondurile destinate despagubirii produca- torilor agricoli totalizeaza 50 miliarde lei, iar sumele pentru subventionarea

primelor de asigurare sunt in suma de 50 miliarde lei.

● Indemnizatii compensatorii de handicap natural

Potrivit Legii muntelui nr. 347/2004, producatorii agricoli din zona montana

beneficiaza de sprijin financiar din partea statului. Pentru compensarea scaderii

veniturilor populatiei din zona montana, datorata restrictiilor privind utilizarea

agricola a terenurilor situate in arii protejate sau in zone defavorizate natural, statul

poate acorda diferentiat indemnizatii compensatorii de handicapuri naturale. Pentru

anul 2005, acest sprijin este estimat la 112,4 miliarde lei.

● Sprijin pentru tinerii din mediul rural

Potrivit Legii nr. 646/ 002 privind sprijinul acordat tinerilor din mediul rural,

beneficiarilor acestei legi li se acorda o suma pentru infiintarea de exploatatii

agricole viabile, in baza unui plan de afaceri, si un sprijin financiar de 15% pentru

cumpararea de pana la 20 ha teren arabil. Efortul bugetar este estimat la nivelul

anului 2005 la 50 miliarde lei.

● Stimularea exportului

Pentru anul 2005 au fost prevazute fonduri bugetare pentru sustinerea si

promovarea exportului in suma de 432 miliarde lei.

Ajutoarele acordate agriculturii provin din bugetul de stat, credite externe si

fonduri externe nerambursabile si se prevad in legile bugetare anuale.

Structura fondurilor publice alocate sistemului agricol, in perioada 2003 -

, pe surse de finantare, este prezentata in tabelul urmator:

_{In procente}

Sprijinul acordat producatorilor agricoli, asa cum reiese din prevederile bugetare ale Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale in perioada

2003 - 00 , este prezentat in tabelul urmator:

Pe programe, structura bugetului Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale arata orientarea cheltuielilor bugetare spre sprijinirea directa a productiei agricole, dupa cum este evidentiat in tabelul urmator:

In procente

Pe langa sprijinul acordat de la bugetul de stat, agricultura mai beneficiaza de fonduri externe nerambursabile si credite externe rambursabile, pentru asigurarea conditiilor materiale necesare modernizarii agriculturii si apropierii de structurile Uniunii Europene.

Analiza critica a interventiilor statului in agricultura releva lipsa unui cadru legislativ si institutional coerent si stabil pentru aplicarea unor mecanisme de sprijin adecvate si pentru gestionarea rationala a resurselor publice.

Tendintele  care reflecta relatiile dintre sprijinul acordat agriculturii si

performantele acestui sector in raport cu cerintele economiei si ale consumatorilor

au avut urmatorul curs :

- sprijinul pentru sustinerea productiei agricole marfa in vederea cresterii

cantitatii de produse destinate pietei este resimtit in cazul cerealelor si este mai

putin evident din punct de vedere al diversificarii productiei;

- cresterea alocatiilor pentru investitii in fermele agricole are un impact favorabil

asupra modernizarii, dar principalii beneficiari sunt mai ales fermele mari;

- evolutia regresiva a cuantumului alocatiilor pentru inputuri reflecta

orientarea spre mecanismele comunitare de politica agricola.

Mentinerea acestei forme de sprijin pana in anul 20 7 trebuie indreptata spre

fermele viabile.

Sprijinul la hectar de doua mililioane lei in perioada 2002 - 2003 si de 2 5

milioane lei in anii 2004 si 2005 acordat productiei agricole nu este direct legat de

productie.

In conditiile structurilor agricole din Romania, aceasta forma de sprijin nu poate avea efectele scontate.

In lipsa formelor cooperatiste din amonte si din aval de agricultura si a mentinerii fragmentarii terenurilor, sprijinul direct acordat tuturor producatorilor nu consolideaza piata si nu selecteaza exploatatiile viabile.

Orientarea politicii agricole spre elaborarea unor programe punctuale pentru stimularea formarii ofertei competitive, inzestrarea cu tractoare si masini agricole, instalatii de irigatii, alte dotari necesare in domeniu reprezinta un pas strict necesar pentru redresarea sectorului.

Schimbarile pozitive in mecanismele de sustinere a agriculturii trebuie intelese atat in sensul introducerii treptate a formelor care se apropie de politica agricola comunitara, cat si al necesitatii cresterii competitivitatii prin accelerarea formarii unui sector viabil care sa produca pentru piata interna si externa.

Dificultatile implementarii acestor masuri constau in existenta unor structuri agricole greu de ajustat si in resursele materiale si financiare limitate ale agricultorilor.

- Numarul mare de forme de sprijinire a producatorilor agricoli nu este de natura sa produca efecte pozitive asupra performantei, din cauza sumelor mici alocate.

- Sistemul de sprijinire a productiei agricole nu se bazeaza pe obiective clare cu privire la tipul de agricultura si de exploatare care trebuie dezvoltat in viitor.

- Alocarile de resurse bugetare atat spre sectorul marilor societati, cat si spre micile gospodarii taranesti de subzistenta nu au dat rezultatele preconizate.

- Mecanismul platilor la hectar a contribuit la desfintarea unor forme asociative, proprietarii fiind mai bine stimulati prin sumele primite individual ca subventii, decat ca urmare a rezultatelor obtinute in urma asocierii.

- Nu este sprijinita formarea unor structuri moderne de marketing in sectorul agricol.

Societatile agricole mari si foarte mari pot deveni performante prin crearea unor facilitati ce tin de accesul la credite, acordarea de sprijin logistic si informatii de piata, sustinerea modernizarii infrastructurii de productie si promovarea exportului.

Sprijinirea prioritara a fermelor mari nu este o solutie de perspectiva, dar nici risipa de fonduri pentru sustinerea micilor gospodarii care produc pentru autoconsum nu este eficienta.

Solutia rationala ar fi folosirea mecanismelor comunitare de sustinere directa pe hectar si pe animal, in limite dimensionate realist, si introducerea schemei de plata unice pe exploatatie.

Prin Documentul de pozitie", Romania s-a angajat sa transpuna si sa implementeze aquis-ul comunitar in domeniu si sa creeze institutiile de implementare a acestuia, cu exceptia unor masuri pentru a caror realizare a solicitat perioade de tranzitie

Pentru aplicarea politicii agricole comunitare, Romania va adopta cadrul legislativ si va crea structurile institutionale de baza, de implementare, astfel incat sa asigure completa lor functionare la un an inaintea aderarii.

Referitor la platile directe, Uniunea Europeana va lua o pozitie intr-o etapa

ulterioara, dupa o examinare atenta a tuturor aspectelor legate de aceasta problema.

Noua politica agricola comunitara este o politica integrationista si mare consumatoare de resurse financiare si se bazeaza pe urmatoarele premise:

- existenta pietei unice, unde produsele agricole sa circule fara restrictii;

- preferinta pentru produsele agricole comunitare, care impune preturi mai mari la produsele din import fata de productia interna;

- solidaritate financiara prin finantarea dintr-un buget comun.

Obiectivele noii politici agricole comunitare pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:

- cresterea productiei agricole;

- asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola;

- stabilizarea pietelor;

- asigurarea sigurantei aprovizionarilor;

- asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatori.

Politica agricola comunitara, a carei aplicare va incepe pentru Romania din anul 2 07, prevede orientarea spre dezvoltare rurala, eliminarea treptata a cotelor de productie (pana in anul 2 13), reducerea treptata a platilor directe, reducerea

subventiilor si conditionarea acestora de respectarea normelor de siguranta

alimentara, mediu si ingrijirea animalelor etc.

Importanta acordata de Uniunea Europeana dezvoltarii rurale in viitoarele state membre are la baza urmatoarele ratiuni:

* necesitatea orientarii fondurilor comunitare pentru a sustine dezvoltarea zonelor rurale din viitoarele state membre si reducerea decalajului fata de actualele state membre ale Uniunii Europene. In acest sens, se apreciaza ca diversificarea activitatilor in zonele rurale este mai importanta si mai utila decat stimularea cu prioritate a activitatii agricole;

* numarul mare de ferme de (semi subzistenta care trebuie sustinute financiar pentru a-si consolida exploatatia si a deveni competitive;

* decuplarea si plafonarea ajutoarelor pentru productie, conform noii politici agricole comunitare, va lasa o marja de manevra mai mare agricultorilor si le va permite sa joace un rol mai important in zonele rurale respective in domenii ca: protectia mediului, servicii diverse etc.

Uniunea Europeana dispune de un sistem complex de reguli si mecanisme care reglementeaza comertul si prelucrarea produselor agricole, iar ca instrumente:

preturile, interventia pe piata, ajutoarele financiare, cotele de productie si protectia vamala comuna.

Referitor la preturi, se remarca existenta unui pret indicativ recomandat de Consiliu pentru comercializarea produselor agricole pe piata interna, a unui pret de interventie, respectiv pretul minim garantat care poate fi obtinut pentru productia comercializata pe piata interna si a unui pret prag, reprezentat de pretul sub care importurile de produse agricole nu pot patrunde in Uniunea Europeana.

Ajutoarele financiare denumite subventii se aplica produselor al caror consum ar fi descurajat in situatia unui pret prea mare, se calculeaza si se acorda pe unitate de produs, pe suprafata, pe cap de animal si se realizeaza in urmatoarele forme:

- Plati directe formate din: ajutoare pentru productie si plati compensatorii;

- Alte ajutoare financiare;

_{- Restituirile sau refinantarile la export.}

Platile compensatorii reprezinta compensarea pierderilor suferite de fermieri, in urma scaderii nivelurilor preturilor de interventie spre preturile pietei mondiale si se acorda sub forma unei sume anuale fixe la hectar sau pe cap de animal.

Eforturile financiare pentru subventionarea agriculturii au trecut de la consumatori la contribuabili.

Alte ajutoare financiare se acorda din bugetul comun in mod individual. Exporturile de produse agricole catre alte tari sunt incurajate de Uniunea

Europeana prin restituiri sau refinantari la export acordate exportatorilor, reprezentand diferenta dintre pretul indicativ si pretul mai mic obtinut pe piata internationala.

In Uniunea Europeana functioneaza un sistem unic de impunere la import pentru toate produsele agricole, regasit la tariful vamal comunitar.

Aderarea la UE a tarilor din Europa Centrala si de Est ridica problema presiunilor suplimentare asupra bugetului comunitar.

Aceste tari se caracterizeaza, in general, prin sectoare agricole importante si au existat temeri ca transpunerea sistemului comunitar de subventionare agricola va fi financiar nesustenabila.

Aspectul cel mai controversat ramane cel al costurilor mari ale finantarii politicii agricole comune, reprezentand circa jumatate din bugetul comunitar.

Ca urmare, managementul aplicarii politicii agricole comunitare este o problema importanta cu care se poate confrunta Romania, in perspectiva apropiatei

aderari la UE.

Cel  mai mare volum al platilor de implementare a politicii agricole comunitare in Romania este reprezentat de preluarea platilor directe catre fermieri, interventia pe piata, acordarea restitutiilor la export si emiterea licentelor de import si export.

Toate aceste activitati impun infiintarea unei agentii specializate pentru gestionarea masurilor comunitare din sectorul agricol.

Timpul scurt ramas pana la data aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana si schimbarile aduse de noua politica agricola comuna au devenit factori de presiune puternici pentru dinamizarea proceselor de restructurare radicala a sectorului agricol romanesc.

O problema majora o reprezinta utilizarea eficienta a resurselor bugetare din agricultura, prin reorientarea acestora spre programe care sa stimuleze eficienta si, mai putin sau deloc, spre sprijinirea preturilor sau subventionarea exporturilor.

Cheltuielile bugetare reprezentate de platile directe din actuala structura de sprijin trebuie sa se adapteze la noile coordonate ale politicii agricole comunitare, deoarece sprijinul pentru irigatii, pentru seminte si utilizarea materialului genetic

de calitate superioara, precum si creditul agricol pentru productie nu sunt

compatibile cu politica agricola a Uniunii Europene.

In acest sens, ar trebui introduse treptat programe de subventionare pe suprafata conditionata de exploatarea terenului in conditii prietenoase fata de mediul inconjurator.

Dupa parerea noastra, pentru a putea recupera intarzierile istorice in procesul de conformare la exigentele politicii agricole comunitare, cheltuielile bugetare trebuie sa se bazeze pe o evaluare atenta a politicilor agricole, a reglementarilor si masurilor economice sau financiare.

. Cheltuielile publice pentru finantarea activitatii de cercetare-dezvoltare

La intrunirea de la Lisabona din anul 20 0, Consiliul Uniunii Europene a stabilit ca obiectiv de perspectiva, pana in anul 2010, crearea unei economii a cunoasterii, care sa fie cea mai competitiva si mai dinamica din lume, capabila de o crestere economica durabila, insotita de o ameliorare cantitativa si calitativa a ocuparii fortei de munca si o mai profunda coeziune sociala.

Pentru o mai buna coordonare a cercetarii europene si a politicilor nationale in domeniu, Consiliul Uniunii Europene a decis crearea Spatiului European al Cercetarii (SEC) in care sa predomine excelenta in stiinta.

Statele Uniunii Europene si-au propus sustinerea institutelor de cercetare si atragerea tinerilor spre cariere stiintifice, stiut fiind faptul ca o calitate superioara a vietii depinde de progresul stiintei si de aplicarea rezultatelor cercetarii in societatea respectiva.

In mod concret, acest lucru se realizeaza, in principal, prin Programele cadru multianuale prin care se stabilesc obiectivele stiintifice si tehnologice ce urmeaza a fi atinse, prioritatile aferente si activitatile prin care acestea pot fi realizate, precum si sumele maxime globale care pot fi alocate pentru aceste activitati.

In prezent, principalul instrument al Uniunii Europene pentru finantarea cercetarii il reprezinta Programul Cadru 6 (PC 6) al Comunitatii Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologica si demonstratii, pentru a contribui la crearea Spatiului European Comun adoptat pentru perioada 2002 2 06 prin Decizia nr.15 3/ 00 /CE a Parlamentului European si Consiliului European.

Totodata, Programul cadru 6 al Comunitatii pentru Energie Atomica-Euratom reprezinta programul pentru cercetare nucleara si activitati de instruire, adoptat prin Decizia nr.2002/668/02 a Consiliului European.

In octombrie 2002, Romania a semnat, la Bruxelles, Memorandumul de intelegere dintre Romania si Comunitatile Europene privind asocierea Romaniei la cele doua programe, Memorandum ratificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 206 20 2, aprobata prin Legea nr. 12 /200 .

Prin actul de ratificare a Memorandumului s-a prevazut ca in bugetul

Ministerului Educatiei si Cercetarii sa se prevada anual fonduri pentru plata contributiei Romaniei la Bugetul Programului cadru 6 si al Programului cadru 6

Euratom si sa se acorde sprijin financiar participantilor romani, inclusiv pentru masuri de stimulare a participarii acestora.

Ca urmare, Romania si-a propus:

cresterea numarului de participanti romani care activeaza in programe comunitare, la standarde calitative europene;

- intensificarea procesului de inovare si transfer de tehnologie intre statele participante si Romania;

- dezvoltarea centrelor de excelenta;

- promovarea formelor moderne de management in proiectele de cercetare- dezvoltare;

- dobandirea recunoasterii internationale a calitatii lucrarilor de cercetare efectuate de unitatile de profil si sporirea eficientei acestora.

Evolutia politicilor in domeniul cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice si inovarii a fost marcata de schimbarile datorate apropiatei aderarii la Uniunea Europeana, si anume:

- angajamentul asumat prin Documentul de pozitie pentru capitolul 17

Stiinta si cercetare" privind realizarea unei finantari adecvate a sistemului de

cercetare-dezvoltare si inovare, cu atingerea unui nivel al cheltuielilor pentru

cercetare de circa 1% din PIB in anul 07", fara sa se precizeze daca acest procent

ar urma sa fie atins numai din fonduri publice;

- eforturile de aliniere la orientarile recente ale politicii Uniunii Europene in

domeniul cercetarii-dezvoltarii privind atingerea tintei de minim 3% din PIB

pentru  cheltuieli totale pentru cercetare, pana in anul 2010, stabilit de Consiliul

Uniunii Europene la intrunirea de la Barcelona din anul 20 2, din care minim doua

treimi din partea agentilor economici;

- angajamentele asumate prin acordurile si tratatele bilaterale si internationale

in domeniul stiintei si tehnologiei, inclusiv prin conventiile de aderare la organisme

si organizatii internationale in domeniu;

- demararea procesului de pregatire in vederea utilizarii fondurilor

structurale.

Sursele de finantare ale activitatii de cercetare-dezvoltare se constituie din

fonduri de la bugetul de stat, fonduri atrase de la agenti economici, fonduri

provenite din cooperari internationale si alte surse de venituri.

Potrivit legislatiei in vigoare, sumele de la bugetul de stat se aloca, in

principal, pentru actiuni finantate pe baza de programe.

Structura pe surse a sumelor alocate pentru activitatea de cercetare-

dezvoltare, in perioada 2002 - 2005, este prezentata in tabelul urmator:

_{- miliarde lei-}

* Sursa: Ministerul Finantelor Publice

In conditiile in care sumele alocate de la bugetul de stat in perioada 2002-

2004 au fost de 0,2% din PIB, in anul 005 s-a prevazut acordarea a 0,3% din PIB.

Prin legea de aprobare a Ordonantei Guvernului nr. 57/2 02 privind

cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, Parlamentul a decis ca din bugetul

de stat sa se aloce fonduri pentru finantarea cercetarii intr-un cuantum minim de

0,8% din PIB.

Intrucat aplicarea acestei prevederi ar fi presupus in anul 2 05 un efort bugetar de 22.376 miliarde lei, in conditiile produsului intern brut luat in calcul la elaborarea proiectului bugetului de stat pe anul in curs, cu circa 17.757,5 miliarde lei mai mult decat in anul 2004.

Avand in vedere faptul ca Romania s-a angajat sa aloce cu prioritate fonduri publice si in alte domenii bugetare in vederea aderarii la Uniunea Europeana, respectiv concurenta, justitie si afaceri externe, mediu, invatamant, termenul de aplicare a acestei prevederi a fost suspendat pana la data de 31 decembrie 2005.

Prin urmare, pentru perioada 20 5- 010 poate fi luat in considerare un scenariu de alocare a cheltuielilor, din fonduri publice, pentru cercetare care sa inregistreze o tendinta mai lenta de crestere pana in anul 20 7 si o crestere mai rapida intre 007- 010, dupa cum urmeaza:

Asigurarea unei finantari adecvate din partea sectorului public si privat a cheltuielilor pentru cercetare ar putea permite cresterea competitivitatii economice prin participarea la programele internationale de cercetare, stimularea cercetarii realizate in parteneriat de institutele nationale de cercetare-dezvoltare si inovare, universitati si agenti economici, stimularea cercetarii de firma, in special pentru IMM-uri, cu prioritate pe zone de inalta tehnologie, stimularea activitatilor de transfer tehnologic.

Transformarea cercetarii intr-un domeniu atractiv ar putea sa aiba ca efect stoparea migratiei resurselor umane catre alte sectoare sau alte tari, cresterea interesului tinerilor pentru cercetare si imbratisarea de catre acestia a carierei stiintifice.

In afara de cresterea nivelului de finantare bugetara a cheltuielilor pentru cercetare, pentru atingerea obiectivului de 3% din P.I.B. ar trebui avuta in vedere si adoptarea de masuri care sa stimuleze agentii economici sa investeasca in activitati de cercetare.

Aceasta implica o cresere semnificativa a cheltuielilor totale pentru cercetare, atat din partea sectorului public, cat si din partea sectorului privat.

Pentru incurajarea angrenarii agentilor economici din sectorul privat in activitati de cercetare este nevoie, printre altele, de adoptarea de politici in domeniul industrial, in cadrul carora ar putea fi lansate programe speciale de crestere a competitivitatii economice la nivel de sector, prin alinierea agentilor economici la cerintele tehnice specifice, care conditioneaza, in sectoarele respective, indeplinirea criteriilor economice de aderare la Uniunea Europeana.

Aceste programe ar putea fi sustinute din surse bugetare ale ministerelor de resort si ar putea sa vizeze achizitia si introducerea de tehnologii moderne si dezvoltarea competentelor, infrastructurii si serviciilor necesare pentru cunoasterea, difuzarea si aplicarea cerintelor privind evaluarea conformitatii cu reglementarile tehnice europene si internationale testare, etalonare, certificare, control si inspectie care in prezent sunt acoperite partial prin programele Calist si Infras.

Initierea unor astfel de programe ar putea avea drept consecinta stimularea si cresterea semnificativa a activitatilor de cercetare-dezvoltare si inovare desfasurate de agentii economici si, in consecinta, ar produce cresterea cheltuielilor de cercetare - dezvoltare si inovare efectuate de acestia.

Realizarea unui progres semnificativ in stimularea cresterii cheltuielilor pentru cercetare efectuate de agentii economici depinde in mare masura si de intarirea instrumentelor de stimulare prin mijloace fiscale.

Pana in prezent, au fost prevazute urmatoarele masuri, care insa sunt insuficiente pentru atingerea obiectivelor tinta propuse:

- cheltuielile de cercetare, precum si cheltuielile de dezvoltare care nu indeplinesc conditiile de a fi recunoscute ca imobilizari necorporale din punct de vedere contabil reprezinta cheltuieli deductibile la determinarea profitului impozabil;

- recunoasterea cheltuielilor cu amortizarea in regim accelerat pentru echipamente tehnologice, respectiv masini unelte si instalatii, pentru computere si echipamente periferice ale acestora;

- cheltuielile aferente achizitionarii de brevete, drepturi de autor, licente,

marci de comert sau fabrica si alte valori similare, precum si cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezinta imobilizari necorporale se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare lineara pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupa caz. Cheltuielile aferente achizitionarii sau producerii programelor informatice se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare lineara pe o perioada de 3 ani. Pentru brevetele de inventie se poate utiliza si metoda de amortizare degresiva sau accelerata;

- recuperarea pierderii fiscale anuale, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi;

- pentru investitiile directe cu impact semnificativ in economie, realizate pana

la data de 31 decembrie 2006, contribuabilii pot deduce o cota suplimentara de

20% din valoarea acestora. Deducerea se calculeaza in luna in care se realizeaza investitia. In situatia in care se realizeaza pierdere fiscala, aceasta se recupereaza. Pentru investitiile realizate se poate calcula amortizare accelerata, cu exceptia investitiilor in cladiri;

pentru investitiile realizate in parcurile industriale pana la data de 31 decembrie 2 06 se acorda o deducere suplimentara din profitul impozabil, in cota

de 20% din valoarea investitiilor in constructii sau a reabilitarilor de constructii, infrastructura interna si de conexiune la reteaua publica de utilitati, tinand seama de prevederile legale in vigoare privind clasificarea si duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile;

- veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate in Romania, inclusiv din realizarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioada de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data inceperii aplicarii si cuprinsi in perioada de valabilitate a brevetului, sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil pana la

31 decembrie 20 6.

Avand in vedere eforturile pentru sustinerea si dezvoltarea sectorului de cercetare-dezvoltare si inovare, consideram oportun ca societatea sa fie informata cu privire la rezultatele obtinute in acest sector.

O problema care apreciem ca trebuie sa fie atent analizata este cea a eficientei cu care sunt cheltuite fondurile, respectiv masura in care rezultatele cercetarii contribuie la dezvoltarea diverselor sectoare economice si sociale.

In aceeasi masura suntem interesati in ce raport se intorc, prin finantari de proiecte, sumele platite de statul roman sub forma de contributii la programele internationale de cercetare, cunoscand ca anual Romania a platit si plateste cca 30 miliarde lei cu aceasta destinatie.

Daca analizam programele cuprinse in anexele la bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii si al Academiei Romane, indicatorii de program se refera indeosebi la intrari, respectiv la investitia publica in acest domeniu, dar nu se regaseste nici un indicator care sa reflecte rezultatele si impactul acestora asupra economiei si vietii sociale.

Ca urmare, se poate aprecia ca absolut necesara desfasurarea unei activitati

de monitorizare a rezultatelor obtinute de cercetarea finantata din surse bugetare, a eficientei cu care s-au cheltuit fondurile alocate pentru a se putea aprecia si justifica solicitarile de sporire a investitiilor in acest domeniu.