Leziunile si moartea prin energie electrica

LEZIUNILE SI MOARTEA PRIN ENERGIE ELECTRICA

Actiunea energiei electrice asupra organismului uman se prezinta sub doua aspecte distincte:

electrocutarea care este consecinta actiunii curentului electric de retea (casnic si industrial);

fulgeratia sau traznirea care se produce prin actiunea electricitatii atmosferice naturale.

Electrocutarea

Electrocutarea defineste complexul de modificari morfofunctionale locale si generale care se produc la trecerea curentului electric prin corpul omenesc. Electrocutarea poate fi sau nu urmata de moarte; atunci cand duce la deces, acesta se instaleaza de obicei imediat si mai rar la cateva ore sau chiar cateva zile.

Modalitati de contact in electrocutare.

In producerea electrocutarii exista doua tipuri principale de contact intre sursa de electricitate si corpul uman, respectiv contactul direct si contactul indirect.

Contactul direct. In aceasta varianta o zona a corpului vine in contact nemijlocit cu o sursa de curent electric. Contactul direct poate fi:

unipolar - in care se atinge o singura sursa de curent cu o singura parte a corpului;

bipolar sau multipolar - cand o sursa sau mai multe surse de curent sunt atinse concomitent cu doua sau mai multe parti ale corpului.

Contactul indirect. In aceasta forma corpul vine in contact cu sursa de electricitate prin intermediul unor elemente care actioneaza in mod intamplator (prin jetul de apa de la robinet, dus, prin jetul urinar, etc.).

O forma particulara de contact indirect este arcul voltaic care se realizeaza prin intermediul stratului de aer care separa sursa de electricitate de suprafata corpului sub forma unei scantei electrice. Aceasta varietate apare cand sursa de curent este foarte puternica (curenti de inalta tensiune) si cand distanta care separa sursa de suprafata corpului este foarte mica.

Factorii care conditioneaza electrocutarea. In determinismul si gravitatea leziunilor din electrocutare intervin mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii:

caracteristicile curentului electric;

factori dependenti de organism (biologici);

factori care tin de circumstantele de producere a electrocutarii.

Caracteristicile curentului electric

Tensiunea curentului. Din punct de vedere tehnic, sub aspectul tensiunii, curentii electrici se impart in curenti de joasa tensiune, (pana la 500 V), curenti cu tensiuni mijlocii, (intre 500 si 5000 V) si curenti de inalta tensiune (peste 5000V).

Statistic, majoritatea electrocutarilor letale se produc la tensiuni cuprinse intre 200 si 380 V, care reprezinta tensiunile surselor de curent din reteaua obisnuita. Pe masura cresterii tensiunii se intensifica efectele mecanice si termice ale curentului electric, curentii de inalta tensiune producand leziuni foarte grave sub forma de arsuri pana la carbonizari, necroze, rupturi musculare si leziuni osteoarticulare (luxatii, fracturi)

Intensitatea curentului. Intensitatea curentului reprezinta raportul dintre tensiune si rezistenta (rezistenta corpului) conform relatiei :

I= U/R

unde I = intensitatea exprimata in amperi [A]

U = tensiunea exprimata in volti [V]

R = rezistenta exprimata in ohmi [

Se considera ca intensitatea curentului este principala caracteristica ce conditioneaza gravitatea electrocutarii, fiind direct proportionala cu tensiunea si invers proportionala cu rezistenta corpului.

Felul curentului. Sursele de energie electrica pot fi avea curent continuu (de exemplu liniile de troleibuz sau tramvai) si curent alternativ. In tara noastra curentul de retea este alternativ, de 50Hz/secunda si are tensiuni standardizate de 220V si 380V. Aceasta explica faptul ca statistic cele mai multe electrocutari letale se realizeaza cu surse de curent alternativ. In unele lucrari de specialitate se sustine ca electrocutarea cu curent alternativ este mai periculoasa pentru organismul uman decat cea cu curent continuu, periculozitatea curentului alternativ fiind de pana la 3-4 ori mai mare decat a curentului continuu cu aceleasi caracteristici tehnice.

Factori dependenti de organism (biologici). Dintre factorii biologici rolul major in determinismul electrocutarii il are rezistenta organismului la trecerea curentului electric. Tesuturile care intra in structura corpului uman prezinta o conductibilitate electrica diferita si ca atare opun o rezistenta diferita la trecerea curentului electric. Unele tesuturi cum sunt oasele, pielea uscata, tendoanele, unghiile, parul au o rezistenta electrica mare, pe cand muschii, viscerele, sangele si celelalte umori au o rezistenta mica. In ansamblu, corpul uman este un conductor electric neomogen, a carui rezistenta globala este data de suma rezistentelor partiale a tesuturilor si organelor. Pentru a trece prin corp, curentul electric trebuie sa invinga trei rezistente si anume: rezistenta pielii la intrare, rezistenta tesuturilor si organelor pe traiectorie si rezistenta pielii la iesire. Rezistenta globala a organismului este apreciata la 100.000 Ω. Aceasta rezistenta este data in mare parte de rezistenta pielii care in conditii normale, de piele uscata, este de 30.000-50.000 Ω. De remarcat insa ca rezistenta pielii devine aproape neglijabila, de circa 1000 Ω daca este umeda, fiind comparabila cu cea a mediilor interne.

Factori care tin de circumstantele electrocutarii

Suprafata de contact - are importanta deosebita in determinismul electrocutarii, rezistenta corpului fiind invers proportionala cu suprafata de contact; cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat gravitatea electrocutarii este mai mare.

Numarul contactelor - gravitatea electrocutarii este direct proportionala cu numarul contactelor; in contacte multiple se creaza trasee multiple, marind pericolul actiunii asupra unor organe vitale.

Timpul de contact - cu cat timpul este mai prelungit cu atat periculozitatea curentului electric este mai mare.

Localizarea contactului - cele mai periculoase sunt contactele la nivelul capului, toracelui, membrelor superioare, deoarece in cazul acestor localizari in traiectoria principala curentul va intalni organe de importanta vitala.

Traiectoria curentului in organism. Dupa patrunderea in organism, curentul electric se raspandeste sub forma de evantai pe calea vaselor de sange care datorita continutului lichidian sunt foarte bune conducatoare de electricitate. Cu cat traiectoria curentului prin organism este mai mare cu atat riscul de a intalni un organ vital (inima, creier, plaman) este mai mare. Traiectoria curentului in organism poate sa fie superioara (mana-mana), inferioara (picior-picior) si completa (mana-picior sau cap-picior).

Efectele curentului electric asupra organismului. Efectele curentului electric asupra organismului pot fi termice, mecanice si biochimice.

Efectele termice. Prin actiune termica curentul electric produce arsuri de gravitate variabila, precum si cea mai caracteristica leziune din electrocutare, respectiv marca electrica.

Efectele mecanice Prin efecte mecanice curentul electric produce leziuni cu caracter distructiv (plagi cutanate, rupturi musculare si viscerale, leziuni osteoarticulare).

Efectele biochimice. Efectele biochimice constau in fenomene de electroliza cu migrari ionice si cu tulburari de permeabilitate celulara. Cele mai importante modificari prin efect biochimic sunt edemul electrogen si metalizarea zonelor de contact.

Tanatogeneza in electrocutare Mecanismul de producere a mortii prin electrocutare depinde in principal de particularitatiile curentului. Curentii slabi pot produce moartea prin asfixie datorita tetanizarii musculaturii respiratorii si mai rar prin fibrilatie ventriculara. Curentii mijlocii pot duce la deces prin paralizia centrilor vitali, prin asfixie si prin fibrilatie ventriculara. Curentii puternici produc paralizia sistemului nervos central.

Modificari anatomopatologice

Marca electrica. Marca electrica este leziunea cea mai caracteristica, cu valoare de amprenta in electrocutare, fiind consecinta efectului termic al curentului electric. Se localizeaza la locul de intrare a curentului electric, cel mai frecvent la nivelul mainilor (mai ales degete). Uneori poate apare si la locul de iesire si chiar pe traiectorie (pe invelisurile organelor, tecile muschilor).

Macroscopic se prezinta ca o depresiune a pielii, dura, de forma rotunda, ovalara sau alungita, de culoare cenusiu-galbuie, cu marginile usor elevate, cu dimensiuni in general sub 1- 1,5 cm.

Microscopic apar modificari la nivelul epidermului si dermului. La nivelul epidermului, celulele sunt slab colorate, stratul cornos apare turtit, celulele stratului bazal sunt alungite, cu aspect de palisada; in stratul spinos pot aparea celule vacuolizate. La nivelul dermului apar spatii goale uneori cu aspect cavernos, care confera aspect de 'fagure de miere'; dermul profund este omogenizat cu aspect hialin.

Arsurile electrice Arsurile electrice sunt produse prin contact direct cu conductorul sau prin scanteia arcului voltaic. Se localizeaza mai frecvent la nivelul membrelor superioare, capului si membrelor inferioare. Morfologic arsurile electrice sunt dure, uscate, nesangerande, de culoare cenusie sau bruna, cu marginile net delimitate. In cazul curentilor puternici apar arsuri grave pana la carbonizare, uneori cu calcinarea oaselor. Ca o particularitate, arsurile electrice rezista bine la putrefactie.

Leziunile distructive Leziunile cu caracter distructiv sunt consecinta efectului mecanic al curentului electric si sunt produse de curenti puternici. Ca aspecte lezionale putem intalni:

plagi cutanate, neregulate, anfractuoase, uneori plagi profunde, penetrante, cu aspect crateriform, putand ridica probleme de diagnostic diferential cu plagile prin impuscare;

rupturi musculare;

rupturi viscerale;

leziuni osteoarticulare (luxatii, fisuri osoase, fracturi).

Metalizarea. Aceasta modificare se produce prin patrunderea pe o zona din suprafata pielii a unor mici particule metalice provenite din conductor. Morfologic pielea metalizata este uscata, rugoasa, rigida, de culoare brun-galbuie sau negricioasa.

Edemul electrogen consta intr-o tumefiere palida, dura, de intindere variabila, localizata la locul de contact, dar poate apare si la distanta.

Forme judiciare. Sub aspect judiciar electrocutarea este cel mai frecvent un accident intalnit in cadrul unor accidente casnice sau profesionale. Aspecte particulare sunt reprezentate de decesele accidentale care survin in cadrul utilizarii curentului ca metoda abortiva sau la indivizi care utilizeaza curentul electric in cadrul unor practici autoerotice. Sinuciderile prin curent electric sunt rare, iar omorul este foarte rar intalnit. In unele state electrocutarea a fost utilizata ca metoda de executie (scaunul electric).

Fulgeratia

Fulgeratia sau traznirea este consecinta actiunii electricitatii atmosferice naturale. Energia electrica atmosferica actioneaza asupra corpului omenesc sub forma unei scantei electrice - traznetul. Traznetul este o descarcare a energiei electrice naturale intre un nor si un corp in contact cu pamantul. In traiectoria sa scanteia electrica a traznetului poate atinge oameni, animale, case, arbori, etc. Deci denumirea corecta este cea de traznire. Termenul de fulgeratie provine de la fulger, care reprezinta o descarcare electrica sub forma de scanteie intre doi nori cu sarcina electrica opusa.

Electricitatea atmosferica are aceleasi efecte asupra organismului ca si curentul electric tehnic, respectiv efecte mecanice, termice si biochimice, la care se adauga efectul electromagnetic. Datorita tensiunii foarte mari si a temperaturii foarte ridicate, efectele mecanice si termice ale electricitatii atmosferice sunt foarte pronuntate.

Efectele mecanice. Prin efecte mecanice traznetul determina aparitia de plagi profunde neregulate, uneori penetrante, crateriforme (asemanatoare plagilor produse prin arme de foc), rupturi musculare si viscerale, leziuni osteo-articulare (fracturi, luxatii, dezarticulari). Deseori victima este aruncata si trantita la pamant, situatie in care apar leziuni de cadere sau proiectare.

Efectele termice se traduc prin arsuri grave, mergand pana la carbonizarea unei parti din corp. Caracteristica pentru fulgeratie este asa numita figura de traznet, care consta intr-un eritem rosu-brun cu aspectul unei ramuri de brad. Aceasta modificare este insa inconstanta si dispare in cateva ore dupa moarte. De cele mai multe ori hainele victimei se aprind si obiectele de metal apartinand victimei se topesc.

Efectul biochimic determina aparitia edemului electrogen.

Actiunea electromagnetica produce magnetizarea obiectelor metalice apartinand victimei sau din jurul acesteia.

De obicei, in caz de traznire moartea survine foarte rapid. In cazurile rare de supravietuire raman de obicei sechele oculare (cataracta), auditive (hipoacuzie) tulburari psihice sau sechele neurologice (pareze si paralizii).

Sub aspect judiciar traznirea este in exclusivitate un accident.