Dinamica ratei dobanzii si factorii care o influenteaza

Dinamica ratei dobanzii si factorii care o influenteaza

Pe piata monetara un element important il reprezinta formarea pretului tranzactiei cu moneda, adica stabilirea ratei dobanzii, care rezulta din confruntarea ofertantilor de capital cu cei care solicita imprumuturi.

Pentru debitor, rata dobanzii arata efortul relativ al rambursarii dobanzii pe langa datoria catre imprumutator. Ea cuantifica, de fapt, pretul cedat contra dreptului de folosinta, intr-un interval dat de timp, a unui capital care apartine utilizatorului.

Pentru creditor, rata dobanzii inseamna compensatia renuntarii la obtinerea unui venit pe care l-ar fi putut realiza prin fructificarea pe cont propriu a disponibilului banesc respectiv.

Factorii care determina marimea ratei dobanzii sunt:

raportul dintre cererea si oferta de moneda;

relatia dintre cererea si oferta de credit pe piata;

conjunctura economica interna si internationala;

faza ciclului economic;

rata dobanzii in alte tari;

cererea pentru investitii si rata investitiilor;

rata profitului;

rata inflatiei;

politica de credit;

tipul operatiunii care necesita credit si destinatia aferenta;

productivitatea marginala a capitalului investit;

riscul imprumutatorului.

In ceea ce priveste relatia dintre cererea monetara, oferta de moneda, pe de-o parte si rata dobanzii pe de alta parte putem spune ca:

q  Reducerea ratei dobanzii are rolul de a facilita si de a stimula activitatea economica, intensificand economiile, dar mai ales cererea pentru investitii si consumul. Cresterea ratei dobanzii are efecte contrare celor amintite.

q  Se pune firesc intrebarea : cand se majoreaza rata dobanzii ? firesc in momentul in care cererea de bani devine excesiva. Daca se procedeaza, insa, la scaderea ratei dobanzii, urmarea va fi marirea cererii pentru credite pe fondul cresterii ofertei monetare antrenate de cererea sporita de bani.

q  Din punctul de vedere al angajamentului presupus de riscul activitatilor economice, se constata ca rata dobanzii este, in general, mai mare in cazul operatiunilor socotite a avea grad inalt de risc, avand valori mai mici pentru plasamantele mai putin riscante.

q  Daca intr-o perioada de timp anume, se intentioneaza stabilizarea relativa a ratei dobanzii la un nivel considerat convenabil, statul trebuie sa actioneze simultan: atat direct, in sfera ofertei monetare, cat si indirect, in domeniul cererii de moneda si de credit. Totodata, insa, este necesar ca miscarile inregistrate pe plan national de rata dobanzii sa fie corelate cu politicile monetare si de credit ale celorlalte tari.

Ca urmare, rata dobanzii este o parghie de baza a functionarii mecanismelor pietei, iar principalele ei functii constau in:

I.     Mijloc de legere intre economisire si consum;

II.       Posibilitate de comensurare, prin intermediul dobanzii, a castigurilor obtinute prin acordarea de imprumuturi;

III.     Pilon de influentare a investitiilor;

IV.    Cale de sensibilizare a proprietarilor de fonduri in orientarea factorilor de productie;

V.      Factor al miscarilor inregistrate de capitalul de imprumut.

Clasificarea ratei dobanzii se face in functie de urmatoarele criterii:

A.    in functie de modul si perioada de calcul:

rate fixe - se utilizeaza in faze de stabilitate economica;

rate variabile - se utilizeaza prin recalcularea lor periodica, in raport cu starea economiei.

B.    dupa limitele de variatie:

rate minime ale dobanzilor;

rate maxime ale dobanzilor, limita lor este data teoretic de nivelul tuturor formelor de venit aduse de utilizarea unui capital.

C.    dupa situatia clientilor pe piata:

rate ale dobanzilor valabile pentru marea majoritate a solicitantilor de credite;

rate preferentiale ale dobanzilor, percepute in cazul agentilor economici cu grad inalt de solvabilitate.

D.    dupa modul de exprimare:

rate nominale, care redau alcatuirea concreta a dobanzii aferente imprumutului unei unitati monetare, pe timp de un an;

rate reale, care masoara randamentul unui imprumut sub forma cresterii cantitatii de bunuri ce poate fi achizitionata cu suma obtinuta (comensurare efectiva).